Category Archive

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaam uitat sa va zic ceva. :D

A inceput sesiunea.

Deci, acum stim unde o gasim pe Botache. Deci nu ii vom pune intrebari enervante precum ‘de ce nu mai scrii nimic pe blog?’.

S-a inteles?

Bun, asa imi place. Va multumesc de intelegere. Succes studentilor nefericiti (adica aia care chiar invata in aceasta perioada neagra a anului) si spor la alea alea pentru restul fanilor (voi stiti ce faceti, io nu ma bag).

Clujna-Poca, here comes Botache baby.

Având în vedere că vine week-end-ul şi ăla e timp liber şi sfânt pentru Botache, iar vouă v-a plăcut aşa de mult ceea ce am scris despre UBB şi tanti aia crizată, revin cu o povestioară despre altă tanti secretară, de data asta şefă. SNSPA vă spune ceva? Mi-e lene să scriu tot numele, dar mergeţi pe link pentru a vă lămuri. ( le dau şi vizitatori la ăştia, aşa rău am ajuns). En fin. Nu acesta este topicul discuţiei noastre din această minunată dimineaţă.

Botache încearcă un transfer în Bucuresh. Ştiu, ştiu, UBB va plânge amarnic dupe mine, la fel vor reacţiona şi clujenii, presa va vui, vor mai face o pauză de la ştirile despre fotbal şi huligani (nu dau nume, că mi-e frică) sau alea despre electorale sau ce pana mea mai e în vogă acuma. De ce încearcă Botache un transfer? Nu din cauză că mândra noastră capitală e mai plăcută sau mai suportabilă decât Clujul. Din contră ( sorry, ăsta e adevărul bucureştenilor, not my fault). Singurul motiv serios e distanţa rezonabilă. Între Braşov şi Cluj CFR-ul mă tot duce 5 ore dus, 5 ore întors. În cazul în care vi se pare puţin aşa, mă mai costă şi 130 ron această mică călătorie, extrem de neplăcută. Poate că şi asta vi se pare puţin, dar gândiţi-vă, sunt 130 ron în buzunarul CFR-ului. :D Şi ştim cu toţii ce condiţii ne oferă dânşii, drajii de ei. En fin. Acestea sunt motivele pentru care doresc să mă mut. Poate şi pentru că vreau să scriu post-uri despre altă facultă, să mai cârcotesc şi în alte părţi…Dar din nou, asta e o altă poveste .

Aşa că, ce face Botache? Ca tot omul, caută pe net, găseşte site, găseşte număr, îşi ia inima în dinţi şi sună. Răspunde o tanti, bien sur.

‘Bună ziua. SNSPA?’

‘Bună ziua. Da. Ce doriţi’

‘Păi sunt studentă la CRP în Cluj, anul I şi aş vrea să mp transfer la Bucuresh.’

‘Staţi că vă fac legătura la CRP. Aşteptaţi.’

O melodie stupidă. Aşteptăm cam 3 minute. Nu ne supărăm, ştim cum e cu legăturile şi ştim că uneori durează.

‘Bună ziua. SNSPA’

‘Bună ziua. Aş dori nişte informaţii în legătură cu un transfer. Sunt în anul I, studentă la CRP în Cluj-Napoca. La Babeş.’ (n-o fost zisă cu mândrie treaba)

‘Staţi că vă fac legătura cu secretara şefă.’

Melodie stupidă şi aştept din nou, gândindu-mă că această femeie trebuie totuşi să fi avut nişte simple informaţii de genul acesta, fără a fi nevoită să apeleze la tanti aia de sus. Dar nu ne enervăm. Vorbim de o instituţie de stat. Nimic nu ne mai miră.

‘Bună ziua. Cu ce vă pot ajuta?’

‘Bună ziua. Sunt studentă în anul I, la CRP în Cluj-Napoca. Doresc să mă transfer din anul II la SNSPA. Îmi puteţi spune ce trebuie să fac şi de ce acte am nevoie?’

‘De ce doriţi un transfer la Bucureşti?’

‘Stau în Braşov şi mi-este mai uşor să fac naveta până la Bucureşti.’

‘Deci nu aveţi domiciliul în Bucureşti?’

‘Nu. La Cluj sunt la distanţă. Aşa vreau şi la SNSPA.’

‘Îmi pare rău, dar nu cred că vi se va aproba transferul. Nu aveţi domiciliul în Bucureşti.’

‘Cum adică? Dar vreau să intru la fără frecventă.’

‘Nu contează asta. Eu vă zic de ce acte aveţi nevoie, dar sunt sigură că nu vi se va aproba.’

Mi-a zis ea de ce am nevoie şi ce tre să fac, dar nu am mai auzit nimic. Eram pur şi simplu prea şocată. Deci să ne lămurim: tanti secretara şefă de la SNSPA, catedra de Comunicare şi Relaţii Publice mi-a spus că nu mi se va aproba transferul la ei, la distantă pentru că nu am domiciliul stabil în Bucureşti. Aloooooooo gara, cine dracu le angajează pe tufele astea? Şi cât de prost poţi fi, într-o singură zi?

Bineînţeles că este o eroare, bineînţeles că tanti avea creieru pus pe moaţe şi nu îl putea folosi la momentul respectiv. De aceea Botache tot va încerca să facă transferul. Şi dacă nu merge, voi scrise laude la adresa lor pe blog. Pentru deliciul fanilor.

Măcar ştim o treabă: secretarele îs la fel peste tot.

Doamnelor şi domnilor agramaţi,

Am avut câteva confruntări cu ilustrele dumneavoastră persoane, care pe lângă că mi-au lăsat un gust amar, m-au făcut să vreau să iau distonocalm. Dar să nu ne irosim cuvintele şi ideile în introduceri măreţe. Să trecem direct la subiect, care invariabil, se învârte în jurul prostiei dumneavoastră.

O întrebare am, de această dată. O întrebare fierbinte, ce îmi bântuie nopţile, mă face să îmi pierd pofta de mâncare, cheful de viaţă! În momentul în care comunicaţi cu măreaţa Botache, în scris, într-un fel sau altul, şi aveţi o grămadă de greşeli gramaticale, de ce vă supăraţi când acestea vă sunt semnalate? Să fie oare din cauză că ( hop! şi am mai descoperit încă o calitate) sunteţi IMBECILI? Dacă acest termen vă displace, mai avem la dispoziţe ‘cretini’ ‘tâmpiţi’ ‘neiubiţi’ (cu precădere în varianta feminină). Alegeţi ce doriţi. Dar vă rog, răspundeţi la întrebare.

Mă numiţi pe mine nesimţită, obraznică. De ce? Doar am semnalat nişte greseli, v-am explicat regulile gramaticale şi raţionamentele din spatele acestor reguli pentru a vă scuti de o ruşine pe viitor. Am încercat doar să vă fac o favoare. DE CE???

Iar argumentele: Scriu cum îmi vine, mă grăbesc, nu am timp să ţin cont de reguli gramaticale, scriu la nervi, sunt pe net cui îi pasă, sunt argumente de copiliţe de 13 ani, care încă mai cred că poţi rămâne însărcinată dacă te masturbezi cu duşul. Aşa că vă rog, veniţi la mine cu ceva mai bun de atât.

Şi când mă gândesc că aştia fac facultate, îşi iau job-uri, avansează, iau ceva bani, pe când ei sunt material de sapă. Sau trotuar. Depinde de sex.

Dar nu v-am spus nici măcar despre ce este vorba! Ce obrăznicie din partea mea! Este vorba despre UBB, studenţii care frecventează facultatea, profesorii care spun că o fac, dar mint cu neruşinare şi oameni nervoşi. Şi agramaţi.

Să vă povestească Botache noua ei păţanie. M-am gândit io azi să le scriu colegilor mei un email cum că vreau să fac o reclamaţie că profesorii nu se prezintă la cursuri, ci îşi trimit asistenţii. Mailul era ceva mai lung, cu argumentări, raţionamente, spirit de războinic şi tot tacâmul. Nimic nerespectuos sau deplasat. Tocmai de aceea, răspunsul care a venit m-a mirat.

O tanti, nu spui cine că aşa m-a învăţat mama că e frumos, s-a gândit că e destul de avansată în ştiinţa internetului, a yahoo-ului, şi cel mai important, a limbii române şi mi-a răspuns la emailul meu politicos cu emailul ei plin de greşeli gramaticale şi de impertinenţe. Reacţia m-a mirat, deoarece ea a ridicat în slăvi UBB-ul şi pe profesorii respectivi, încercând să mă pună pe mine în banca mea de studentă indolentă care nu ascultă de oamenii mari care ştie ei ce face pe aicea. Limbajul şi mentalitatea m-au dus cu gândul că tanti are o vârstă înaintată şi că are calităţi de secretară. Neiubită, bineînţeles.

Aşa că i-am răspuns. Nu am dorit să fiu insolentă, doar i-am semnalat greşelile gramaticale, i-am explicat de ce nu e voie să scrii aşa şi de ce trebuie să scrii altfel, cu exemple de altfel, i-am explicat frumos că nu a înţeles nimic din emailul meu şi că e pe aceeaşi lungime de undă cu majoritatea. Faţă de modul în care ea mi-a spus să mă car acasă şi să las facultatea, eu am răspuns frumos. Am fost finuţă şi când i-am spus că nu e frumos să le spui domnilor profesori profi, dar dacă totuşi o faci, atunci când cere articol cuvântul respectiv, foloseşte-l.

Ghiciţi continuarea!!!

Nu aţi ghicit??

Hai că vă zic io! Tanti Lenuţa* s-a supărat. Mai jos, vă voi reproduce emailul ei, scurt şi la obiect, condimentat cu câteva comentarii botacheiene. Aşa cum vă plac vouă posturile calde servite pe acest blog.

Se vede de la o posta ca te caracterizeaza obrasnicia si impertinenta.

In emailul anterior, mă luase cu dumnevoastră. Acum a decis că s-a purtat mult prea frumos cu mine şi a luat-o pe arătură. Observaţi atitudinea de femeie nemângâiată de soartă, de secretară. De UBB chiar. Observaţi şi prima greşeală de ortografie. Sper că nu e nevoie să vă zic care e.

Daca secretara ne scrie mailuri colective asta nu inseamna ca eu ti am permis si sa mi scri pe aceasta adresa.

Tanti nu e mulţumită că am îndrăznit să îi scriu. Cred că ar fi fost prudent din partea mea întâi să îi scriu să o întreb dacă am voie să îi scriu, ca la facultate când baţi la usă, intri în secretariat şi întrebi: se poate? Probabil că ea aşa e obişnuită. Apoi, eu am fost contactată de mai mulţi colegi care mi-au luat adresa din acelaşi loc. Dar nu m-am supărat. Ce spune asta despre tanti Lenuţa? Că se crede importantă. Este? Bineînţeles ca nu.

Scriu cum vreau pe mail la repezeala si la nervi si in special la nesimtiti impertinenti fara limite.

Oare se referea la mine? Observăm în acest citat cum caracterul ei de intelectual stimat şi demn ne este dezvăluit prin graţia cu care rosteşte minunatele epitete nesimţiţi şi impetinenţi. De asemenea, logica dânsei ne dă pe spate, argumentaţia pentru folosirea greşelilor de gramatică şi ortografie neputând fi contestată nici de către cel mai bun profesor de filosofie pe care îl are Babeşul. (recitiţi mai sus ce am zis de puberele de 13 ani)

Nai decat sa reclami cat poftesti dar nu i amesteca si pe altii !.

Tanti e pornită la răsbel contra mea. Se simte tare ameninţată, dar gingăşia cu care se apără e pur şi simplu uimitoare. Cele două semne de punctuaţie din capătul propoziţie sunt singurele care trădează patosul cu care ea s-a implicat în compunerea acestui email. Acum că greşelile au fost explicate, folosirea lor s-a intensificat. De asmenea, spiritul ei patriotic şi intens poate fi observat şi în modul în care ea îî angajează pe toţi de partea ei, împotriva mea, nemernica.

Un sfat…. Poti sa te retragi de la UBB si sa te inscrii la tine la Brasov la particularii neinsemnati care s au infintat peste noapte numai pentru bani.

Aş vrea să ştiu care sunt respectivii particulari, dar tanti Lenuţa are informaţii doar din bârfa de la colţul străzii, iar eu nu sunt demnă pentru a primi aceste informaţii. Sunt mult prea obrasnică şi impertinentă.

Din păcate, acest email, înţelepciunea şi graţia lui m-au lăsat fără cuvinte şi fără posibilitatea fizică de a răspunde. Capacităţile intelectuale sunt cele ce mă împiedică acum de a-i răspunde pe măsură, deşi mă îndoiesc că voi putea vreodată.

(Acum lăsând şarada la o parte, care mai crede ca tanti asta are o legătură cu Babeşul? Nu de alta, dar prea apără instituţia. )

Apropo de emailul de la care a pornit toată nebunia, o să vă scriu mai pe larg ce e şi cu şarada aceea într-un alt post. Momenta vă zic doar atât: nu a răspuns nimeni.

Mulţumiri Lenuţei pentru bucata de entertainment! Nu ştiu ce ne-am fi făcut fără ea în această seară. Concluziile le trageţi voi, că io am fost la aerobic şi sunt prea obosită.

Peace out!

*Acesta este un nume inventat de către Botache. Persoana în cauză are un nume mult mai hilar.

Apropo, uitai sa va zic. Mai tineti voi minte blogul asta al meu? Eu da.

Stiti unde se ascundeau secretarele misto si de treaba? La Comunicare si Pr, la distanta. A fost un soc pentru mine, asa cum banuiesc ca este si pentru voi acum. Dar ne vom putea obisnui destul de repede cu aceasta schimbare brusca.

Mi-e mila de studentii de la Litere. Voua nu va e mila, ma?

Care mai era fraier, pardon, nestiutor ca mine si nu stia de la ce vine al doilea D din IDD? Sa ridice mana sun, va rog. Restul, sa nu aud comentarii ca nu va mai las sa cititi bloguri deochiate pe net.

Asa, bun. Vad ca sunteti multi, bre. Si eu care ma asteptam sa fiu huiduita. Oricum, ca n’importe pas (daca nu asa se scrie, imi cer scuze; vedeti, fata de politicieni, eu sunt mult mai politicioasa, imi recunosc naivitatea), pentru ca Botache a descoperit azi ce semnificatie vitala are cel de-al doilea D, care ne-a mancat nervii atata vreme. Sunteti pregatiti sa aflati?? Nah iaca treaba: Read the rest of this entry »

Cu alte boli, variate si mai colorate.

Am intrat la faculta. Pentru a doua oara. Da, da, felicitari, blablalbla, e doar ID, nu va alarmati ca ma voi inrola intr-o asemenea ampla activitate in aceasta viata pipernicita de-a mea.

Si cum spuneam, Read the rest of this entry »

Am o întrebare arzătoare: voi credeţi că secretarele fac o şcoală specială, unde învaţă să fie cât mai acre şi mai scârboase? Sigur e un secret acolo, sau…mai e o variantă. S-au născut cu aceste aptitudini şi erau perfecte pentru job-ul ăsta. Oricum am lua-o, tăte îs aşa. Groaznice.

Da, am fost din nou la facultate. Read the rest of this entry »

A venit sesiunea … şi a plecat, ducând cu ea cele mai frumoase vise ale noastre, cele mai arzătoare speranţe de a fi vreodată studenţi integralişti, lăsând în urmă o mulţime de întrbări, înjurături şi nopţi nedormite. Şi bineînţeles, restanţe. On the bright side, am aflat că m este o consoană oclusivă, bilabială, o informaţie vitală fără de care nu aş putea să îmi imaginez viaţa. Mă simt atât de îmbogăţită pe plan mental şi mă încearcă o fericire atât de profundă, încât simt că tot ce pot să mai fac e să îmi salut înţeleapta decizie Read the rest of this entry »

“Animalul este doar o plantă care şi-a întors rădăcinile în sine, transformându-le în măruntaie.” Aristotel, our good old pal

Tăcerea animalelor e normală, tăcerea oamenilor e semnificativă.

O’really?

Cum promiteam în blogul trecut, am revenit cu nişte detalii, sau mai degrabă cu nişte fapte care am considerat eu că ar trebuie menţionate, nu trecute cu vederea. Bineînteles, sunt sigură ca acest blog nu va fi de mare interes celor ce nu studiază în cadrul sus numitei facultăţi, dar poate vor fi câţiva dintre voi, curioşi, care vor arunca o privire peste el.
Nu studiez de destulă vreme aici, încât să pot spune că deja cunosc toate dedesubturile şi că mi-am format o părere clară despre ce se întâmplă mai exact. Impresiile mele sunt proaspete, necopate, de aceea nu am să vă obosesc cu o părere generală asupra facultăţii, asupra felului în care sunt predate cursurile, Read the rest of this entry »