Category Archive

Am vazut in sfarsit ‘Restul e tacere‘ si vreau sa spun un singur lucru despre el: e primul film romanesc de care nu imi e jena, in nici un fel.

Caranfil rulz.

Am fost din nou la film. De data aceasta, cu speranţe mai mari, pentru că auzisem că ar rula în oraş o poveste frumoasă şi interesantă. Nefind o mare fană a genului SF si fantasy, nu am fost prea convinsă, dar era cam singura variantă decentă. La sfârşit m-am bucurat foarte mult de alegerea făcută, pentru că am fost mai mult decât surprinsă să aflu că Stardust e cu adevărat super tare. Şi bineînţeles, ştiam că Neil Gaiman a scris o carte, după care s-a realizat filmul şi fiind atât de fermecată de acesta, am spus că acea carte trebuie să fie şi mai grozavă, conform dictonului ‘Cartea bate filmul’. Greşit.

Pentru prima dată în viaţa mea, am găsit cartea care e făcută de ruşine de film. Am căutat multă vreme după aşa ceva, deşi eram convinsă că e o cauză pierdută. O legendă, un mit, nimeni nu ştia dacă acest lucru există cu adevărat…Eu însă speram. Acum, Read the rest of this entry »

De curând am fost şi eu prezentă la cinematograf, să vizionez intens mediatizatul fenomen (nu vă mai amăgiţi cu faptul că e doar un film, a devenit ceva mult mai mult decât atât), marca românească (nu ştim dacă e tradiţie, încă) Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile.

Am evitat sa îmi obosesc tastatura ceva vreme, deoarece nu mi-era clar nici mie dacă ceea ce am văzut a fost de bine, sau de rău. Cum însă lucrurile nu se împart doar între cele albe şi cele negre, şi eu am evitat să mă aflu în una dintre aceste extreme. Nu voi putea afirma sus şi tare că a fost genial, pentru că nu aş avea argumente în acest sens, la fel cum nu voi putea afirma că a fost prost, pentru că aş avea contra-argumente pentru această afirmaţie.

Povestea o ştie toată lumea deja, bănuiesc. România comunistă, avortul e ilegal, Read the rest of this entry »

E o zi liniştită de duminică, a plouat în sfârşit după o săptămână secetoasă, week-endul e pe sfârşite, mâine unii merg la lucru, alţii pleacă în concediu. Doar o duminică obişnuită, puţin mai înnorată decât cele anterioare, evenimentul anului s-a dus, nici nu mai ştim ce gânduri bune mai urmează. Claxoanele sună, unii se duc la nuntă, alţii mănâncă seminţe, dar toţi se gândesc cu groază că mâine e luni. Dezamăgirea pluteşte în aer.

Da, dragii mei, aşa cum anunţasem la începutul acestei săptămâni, aceasta a fost săptămâna Harry Potter. Mai sunt câteva ore şi totul va fi gata, dar nu înainte de a avea eu ocazia să vă spun ce îmi stă pe suflet.

Am terminat cartea.

*pauză de câteva secunde, se uită spre public cu o privire dezamăgită; publicul freamătă, se aud foşnete de nerăbdare prin sală*

Sfârşitul Read the rest of this entry »

Oameni buni, nu mă pricep la review-uri. Recunosc. A fost o meserie pe care am încercat-o odată, demult, însă am văzut că pur şi simplu nu e de mine. Aşa că nu am să încerc să fac din acest post un pretenţios review, ci am să vă spun pur şi simplu că i finally gave in Read the rest of this entry »

Mare dilemă mare în această seară, dragi cititori. Am fost la teatru. Mă întreb şi eu acum sincer de ce, dar nu mai contează, faptul e consumat. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îmi displace teatrul, atunci când el e o formă a artei, însă când devine o chestie grotească, a cărui scop e doar să mă şocheze, pe mine ca spectator, mă dezgustă şi mă face să îmi pun tot mai des întâlnita întrebare: care e dom`le diferenţa dintre artă şi dejecţie? Până la urmă, sigur, devine o chestie ce ţine strict de interpretarea personală, dar trebuie să existe tabere formate din diverse opinii ce corespund, mai mult sau mai puţin.

Cu aceste gânduri în minte, vreau să vă povestesc puţin despre Purificare ( nu am link direct, dar o găsiţi pe acolo, dacă aveţi chef de căutat), un “spectacol devenit cult aici la noi, la Cluj” cum ţinea regizorul să ne informeze la începutul piesei. Cred că oricât de mult m-aş chinui, nu aş putea să îi aduc nici o laudă. Nici pentru regie, nici pentru actori, nici pentru subiect, nici pentru mesaj. Pentru că au fost sub orice critică toate acestea. Nu sunt eu cine ştie ce mare critic de teatru Read the rest of this entry »

Ştiu că sunt cam întârziată *flutură timid din gene*, dar am descoperit şi eu într-un final lumina. În caz că vă întrebaţi da, citesc Dune. *râsete, hulituri, strigăte pe fundal*

Nici mie nu îmi vine să cred, dar îmi place la nebunie. În general ( nu daţi cu piatra, că am ţintă bună) nu ageez această parte a literaturii, numită fantasy, pentru că mă exasperează denumirile, personajele şi faptul că mă transpun într-o altă lume, care chiar dacă într-un final e tot aceeaşi, doar pusă într-o altă lumină, Read the rest of this entry »

În 25 februarie 2007, a avut loc a 79-a ediţie a Oscarurilor. Ştim cu toţii ce se mănâncă, doar mulţi dintre noi stau în acea noapte fatidică cu ochii lipiţi de televizor pentru a urmări marea ceremonie şi pentru a vedea dacă favoriţii lui/ei au câştigat. Orice cinefil care se respectă a văzut toate filmele nominalizate şi cu siguranţă are câte ceva de zis (puţin prea mult) despre fiecare în parte. Eu sunt cinefilă, ştim şi asta, nu e nici un secret şi trebuie totuşi să mărturisesc că niciodată în viaţa mea de până acum nu am avut nervii necesari pentru a vedea toate filmele şi pentru a pierde o noapte întreagă pentru a mă uita la extraordinara ceremonie. Pentru ce să mă obosesc? Aflu toate detaliile pe imdb a doua zi. Şi a doua zi…e minunată. Plină de sentimente contradictorii şi exclamaţii gen: ‘Fugi măi de-aici, vorbeşti prostii!’ sau ‘Wow, i-au dat în sfârşit un Oscar lui Martin Scorsese. Şi ghici ce? Read the rest of this entry »

- Who is God ?
- When you close your eyes and make a wish, God is the one who doesn’t care about.

Am aşteptat cu nerăbdare să văd acest film deorece din toate review-urile pe care le citisem, nu găsisem nici măcar o părere proastă despre el. Nu sunt o mare fană a fimelor cu această tematică, însă mi s-a promis o viziune nouă asupra acestei poveşti, o viziune proaspătă, poate mai umană decât cea prezentată în alte filme.

Nu cred că mai e necesar să repet povestea filmului. Read the rest of this entry »

Nu ştiu cum sunt unii, dar pe mine uneori mă apucă un dor nebun de a vedea filme proaste. Ştiu că îmi voi da acum cu firma în cap, pentru că urmează o generalizare de o nesimţire crasă, dar îmi voi asuma această nesimţire şi mi-o voi susţine, iar la nevoie, o voi şi argumenta. Cum spuneam, uneori mă ia un dor nebun de a vedea filme proaste. Aşa că mă îndrept frumos către calculator, Read the rest of this entry »