You are currently browsing the category archive for the 'Personale' category.
Nah, n-am chef sa va scriu acum prea multe ca is foarte excited, dar cred ca datorez fanilor neste explicatii. E vacanta de vara, o sa dispar o vreme buna. Dar inainte vreau sa faceti cu totii cunostinta cu noul meu motan, Jazz.
Are cam 2 luni, e jucaus si frumos. Speram ca ne vom intelege bine. Astazi l-am adoptat.
Nah, in rest nimic nou. Distractie faina sa aveti vara asta. Sa curga muzica buna si berea. Si sa fie cat mai multa vreme buna pentru balaceala. :D
Mai vorbim. Pa.
Dragi prieteni, colegi, amici, amici ipocriti, rude zgârcite şi restul,
Domnişoara Botache şi Domnişorul Lazăr au plăcerea de a NU vă invita la nunta lor. Cele două vieţi geniale pe care ei le trăiesc NU vor deveni una, cu această ocazie ce NU va avea loc prea curând. Cele două jumătăţi NU vor deveni un întreg, cele două suflete pereche NU vor da o grămadă de bani pentru a organiza o petrecere stupidă şi fără sens, iar actele NU vor fi semnate în cadrul ceremoniei ce NU va avea loc la Starea Civilă.
Prin prezenta, Domnişoara şi Domnişorul, cei ce doresc să menţină acest frumos statut, doresc să vă ureze o viaţă cât mai frumoasă şi fericită şi aşteptare plăcută. Între timp, ei se vor bucura de viaţa în doi şi vor face mişto de cei slabi, ce au cedat în faţa presiunilor societăţii şi care cred cu tărie că viaţa în doi, dar mai ales căsnicia înseamnă un sfârşit trist şi dureros şi nu un început.
P.S. Când nunta va avea cu adevărat loc, aşteptăm cadouri substanţiale pentru toţi nervii pe care i-aţi provocat cu insistenţele dumneavoastră de prost gust. Mulţumim anticipat.
Botache şi Lazăr, suflete nepereche
Bună dimineaţa, fraţilor. Vă vorbeşte Botache din noua ei ascunzătoare, de data aceasta, în munţi, la propriu.
Am ajuns acum 2 zile, nu am prea multe impresii de comunicat. Nush cât v-aţi plimbat voi dintr-o parte în alta, ca să vedeţi cam cât de naşpa e de fapt, în unele privinţe, aşa că nu am să vă stric surpriza.
Ăia de la mobexpert au mobilă faină, dar cam scumpă. Domo au frigidere faine şi la Carrefour au di tăti pentru tăţi.
Oricum, mare mea realizare e faptul că după 7 ani de activitate, nu am mai fumat de 2 zile, deloc. Ştiu, nu vi se pare mult 2, dar vă spun eu că e mult după atâta vreme.
Nah, sunt cam confuză şi nu prea pricep ce se întâmplă în jurul meu momentan, aşa că nu sunt prea comunicativă. Mă voi mai întoarce. Doar cu veşti momentan.
Iar acum, momentul muzical al serii:
Ser`us!
În timp ce Botache îşi aruncă mobila pă geam şi devine tot mai şatenă, voi ascultaţi puţintică muzică.
Ne revedem în scurt timp. Sper.
Buna dimineata. Doream sa va spun doua lucruri:
1. Am sa dispar cateva saptamani, pentru ca mai am neste treburi de rezolvat, precum mutarea la Brasov si un examen.
2. Au inceput astia sa voteze pentru roblogfest. Nu mai tre sa va zic io ce sa faceti. Va descurcati singuri.
Nah, deci ne vedem putin mai tarziu. Distractie faina, mai faina ca aia a mea de azi noapte de la nush-ce-house parade-ul-pacii.
May the force be with you!
Au inceput nominalizarile pentru roblogfest-ul de anul acesta. Da, stiati? Nah bine. Astea vi-s categoriile.
Si acuma, ca tot ne stim, sa nu cumva sa va puna dracu sa nu ma votati. :D
In alta ordine de idei, i’m in for the party. Da, da, voi face o vizita in Bucale, special pentru aceasta ocazie.
Vote for Botache! Vote for Botache! Vote for Botache!
and the cheerleaders go wild: Vote for Botache! Vote for Botache! Vote for Botache!
Nah bre, va place noul look au ba?
Tre sa trag de voi ca sa ziceti ceva. A dracu pielea aia pe voi.
Sa va aud!
Nah, care-i din Cluj si are chef sa iasa in seara asta la o bere?
Invitatie din partea a trei fete cucuiete.
Şi pentru că mă citiţi de atât amar de vreme şi pentru că mă iubiţi cu atâta devoţiune, am considerat azi că ar trebui să fac ceva mai mult decât de obicei pentru a vă întoarce favoarea. Aşa că am stat cuminte în timp ce draga mea Cristina m-a frecat cu ceva bureţi şi pensule şi alte instrumente muiereşti şi apoi, m-a pozat. Ce e mai jos e o selecţie de imagini care exprimă spiritul botachian în toată splendoarea lui. Read the rest of this entry »
Care ma felicita? Mi-am dat demisia. :D
Ah, si am neste examene in week-end.
Si arat bine azi.
Si gata. Week-end fain.
Hai pa!
I miss the good old days, cand se mai puteau face chestii marete si mai puteai avea ceva aventuri misto.
I could have been a great pirate. Botache, the pirate. Spectacular!!
Aia ar fi fost intr-adevar o aventura. Acum ce sanse am? Or imi iau un amant si ma duc pe undeva la tropice cu el, or plec de una singura, tot pentru chef, bautura si sex. This is not an adventure. Evenif the sex iz good.
Oh well.
Bu still, Botache the pirate. *dreamy*
Peseu: Ahoy mate!!!
Nah servus, fratilor. Botache iz back. Sort of. I shall only be back for good la primavara, dar asta e o alta poveste.
Sa va zic, dara. O fo misto. Am chefuit. Am dansat. Am vazut filme proaste. Am facut mult sex, din ala bun. M-am tuns si arat semi-bine, asa, cat de bine poti arata in anotimpul asta pacatos. O astenie de primavara, careva? Sau era melancolie? Ce mai conteaza…
Pe scurt, cam asta a fost vacanta mea. M-am hodinit, m-am uitat mult la teveu (recunosc, i have a thing for History and Discovery, as putea sta ore, zile, saptamani in sir lipita de ecran, cu nasul in documentare), n-am intrat pe net, mi-am luat mobil nou si blugi care chiar incap pe mine (am aflat ca am masura 32, care e una dintre cele mai mari pe care le gasiti prin magazine la articole feminine) si cam atat.
Acuma, despre blogul asta, io ce sa va mai spun? Oi scrie cand oi scrie. Sau cand oi avea ceva enteresant de zis. Sau cand ma va manca en fund. Sa videm. Pana una alta, acum sunt mai mult in pozitia de observator/cetitor, ca deh, a curs prea multa cerneala, uneori in van, pe aceste pagini ale mele. Oricum, ne-om mai discuta si om mai rade, cand o fi cazul. Pana atunci, va urez o zi cat mai placuta si chefutz!!
La mai multe revederi!
Trec printr-o perioada proasta. Asta e clar. Poate asa se explica si faptul ca nu am chef sa scriu, nu am chef sa mai citesc nimic pe net, sa ma informez, sa citesc o carte, sa fac ceva pur si simplu. Macar o parte din lucrurile pe care le faceam inaintea acestei depresii stupide.
In cazul in care va intrebati de ce sufar eu de o depresie, va zic doar ca nu sunt motivata in nici un sens si ca nu am mai nici o ocupatie si ma rog, nu am nici prea mult chef sa caut. Clujul ma deprima groaznic si el, apartamentul ala in care stau e ingrozitor. Mai mult intuneric decat lumina, incep sa ma intreb daca nu e si iarna putin de vina pentru starea mea anormal de proasta.
Ma rog, nu prea conteaza. Toti trecem prin perioade din astea si ne revenim, cumva. Eu am sa plec in mirifica zi de vineri la Brasov si am sa raman acolo timp de 2 saptamani. In care nu vreau sa pun piciorul pe internet, inchid telefonul si dispar de pe Terra. Nu vreau sa mai stiu de nimeni si nimic, de probleme, de bani, de nervi, de stres, de faculta, de carti, de rahaturile minore ale altora, de blogul asta. Nu imi mai pasa. In vacanta asta trec printr-o cura de liniste si a dracu pielea pe ala care imi fute planurile!!!
Cu scuzele de rigoare, pentru limbajul neconventional, ma retrag, cu plecaciuni si alte semne de apreciere, va urez o vacanta misto, sa beti, sa va distrati, sa umblati si sa dansati goi prin casa cat mai mult ( e geniala o astfel de cura, jur).
Ne videm la anu si la multi ani!
Botache,
Oameni buni, ma intorc azi la origini, in minunatul comfort CFR, direct catre dulcea mea patrie, Aradul.
I shall be back!!
P.S. I hate Clujna-Poca. I really do.
Fara numar, fara numar!
Buna dimineata, draji fani si fane, cititori ai acestui mirific blog!
Sunt sigura ca nu v-ati intrebat prea mult pe unde am disparut si de ce nu am postat, dar am zis ca vin cu ceva lamuriri, asa ca here we go.
Am fost pe la Brasov cu ceva treburi si apoi m-am imbolnavit. Despre treburile mele la Brasov nu pot detalia momentan, din pacate, dar va pot povesti cum m-am dus eu la spital la urgente si cum au vrut aia sa ma interneze, moment in care dejea vedeam acele indreptandu-se spre mine. Bineinteles ca nu m-au internat, dar mi-au dat o gramada de boabe (pastile, pentru necunoscatori), printre care si ceva antibiotice. Diagnosticul a fost gastro-enterocolita, o chestie naspa, care m-a obligat sa tin regim (regim din ala cu fierturi, fara bere, fara tigari, fara viata) si m-a tinut la pat timp de vreo 4 zile. A fost minunat. Am vizionat o gramada de filme, dar nu mai tin minte ce si cum, ca multe au fost naspa. Am incercat Manderlay si Munich, dar m-am vindecat repede, Gosford Park, desi nu inteleg nici acum de ce, o fi febra de vina, A soap si Transamerica au fost okay si de restul, numai de bine. Ah, mi-a placut ze new Scarlett Johansson movie,The nanny diaries, adica mi-a placut subiectul abordat, nu mi-a placut ca a fost expediat atat de usor si transformat repede intr-o comedioara ieftina. Apreciem insa jumatatea de initiativa. Ce mi-a displacut total a fost Eastern Promises, despre care mi se spusese ca ar fi tare, dar care se termina brusc si caruia nu i-am vazut sensul. Am vazut insa cum incearca din rasputeri sa isi dea cu iz de Godfather, doara doara merge. Nu merge. ^.^
Si cam asta a fost saptamana mea. I’m off the meds now, stomacul e mai bine, dar inca nu indraznesc a-i da o bere, mi-e cam somn, dar asta e vesnicul risc al job-ului meu, deci nu se pune si am o gramada de postari prin reader, pe care vreau sa le citesc. It’s gonna be a fun day.
P.S. In caz ca nu e clar, me iz back. I shall resume ze writting, ze daily one, asa cum v-am obisnuit.
Spor la munca, pentru astia batuti de soarta ca mine, mai ales in aceasta minunata zi de luni.
Diseara, in Brasov, nush pe unde, are loc Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Nu va faceti griji, vine si pe la noi clujenii, prin 15. Am mai scris undeva de treaba asta, dar mi-e lene sa caut in arhiva. Ideea este ca ma duc.
Apropo, ninge ca-n povesti afara! Me iz enjoying the show.
Nah, servus dara. Ne auzim cand ne-om intoarce.
1. Ieri am fost pe la banca, si aia mi-au dat bani. Sunt niste draguti astia de la BT. Nici nu stau la cozi, nici nu is acre angajatele, spre diferenta de alea de la BRD, care au o faima ‘buna’. Deci mi-au dat astia bani, asa ca m-am dus sa iau si eu autobuzul, ca tot omul nacajit, fara masina, prin Kolosvarul cesta mic. Si vine mereuas masina cea mare si opreste si ies oamenii ca sa iasa aia care coboare, si printre cei ce ies, un om ce tinea in maini un scaun. Ma uit ciudat, dar zic: Las, e doar un scaun. Intram cu totii in autobuz. Il vad pe omul asta. Statea linistit pe scaunul lui si se bucura de priveliste. Amu, intrebarea cea mare e: asta face asa tot timpul, si in cazul in care raspunsul e da, vi se pare o idee buna, sau o fi fost doar o intamplare, caz in care nu mai e asa funny treaba?
2. Seara m-au chemat oameni in oras. Insomnia e naspa si e full pe acolo cu acei minunati tineri interesanti, care in decurs de 5 ani vor reveni la starea lor normala de mediocritate si vom fi cu totii fericiti. Deci nu aveam loc. Deci unde sa mergem? Pai hai in Piaf. Am strambat putin din nas, ca e neste preturi frate acolo si un meniu, ca iti vine sa te iei de cap uneori. Plus ca e un local micut rau di tat, aerisire nem, adica sunt doua ferestruici pe acolo, dar nu fac o mare deferenta. En fin, problema cea mare urmeaza acum. Merem noi in Piaf. In prima faza, Celin Dion, Bryan Adams si ceva muzica din aia a anilor `90, din aia trista rau di tat, pentru cei nostalgici. Sa nu uitam, localul se numeste Piaf. You know… Edith Piaf. Urmeaza partea a doua a programului serii: hip-hop. Old school stuff and new stuff, and sentimental shit and….de toate, in sfarsit. Punct in care ne-am intrebat toti: Oare Edith era pretenara cu tati astia si din cand in cand, mai ieseau la o bere, o treaba? Nush ce ar fi fost mai rau: muzica de aseara sau muzica de la radio? Toate astea in a jazzy pub.Hmmmmmmmmmmmmmmmm….
Oricum, diseara ma duc sa beau cu doua fete frumoase rau di tat. Ma duc sa beu inseamna ca merem sa ne facem praf, ca e deja cazul. Asa, ca intre fete. Nu imi cereti sa filmez urmarile, ca nu ma voi supune!
Later, alligator!
P.S. Link catre o treaba enteresanta. Voi ziceti de e adevarat au ba. Si inca ceva: fara generalizari la mine pe blog. Aici suntem moderati si open-minded, da? ;;)
Mi-e scarba. O scarba din aia care nu poate fi exprimata in cuvinte, dar pe care o ghicesti pe fata mea, de la o posta. Mi-e groaznic de scarba si as vrea sa ma exprim, dar nu pot, pentru ca inca nu e momentul. Si adun scarba si frustrarea asta in mine si simt ca plesnesc.
Asa ca am decis ca voi scrie aici, sa stie toti cat de scarba mi-e de tine, de persoana ta si de absolut toate gesturile tale. Da, de tine. Mi-e scarba de felul in care iti sta parul azi, mi-e scarba de felul in care ti-ai taiat unghiile, care de altfel sunt si pline de mizerie, fapt din cauza caruia scarba imi aduce stomacul pana in gat, obligandu-ma la eforturi monumentale pentru a-l trimite inapoi, unde ii e locul. Mi-e scarba cand porti albastru, verde, rosu, gri, bej, mov, lila, negru, alb, de toate. Pentru ca oricum te-ai imbraca sau aranja, tot la fel de groaznic arati. Pentru ca prostia ta transcende aceste mici trucuri, fiind vizibila chiar si pentru cei a caror viziune asupra vietii e extrem de superficiala. Prostia ta e vizibila inainte ca tu sa intri in camera, dar deja vorbesti stand in hol si te apropii. Stim toti care e de fapt gradul de prostie ce si-a facut cuib in tine, inca de la nascare, dar nu putem sa iti spunem, pentru ca nu vrem sa fim responsabili pentru sinuciderea ta. Pentru ca daca ai constientiza si tu aceste lucruri, ai lua o lama ruginita si ti-ai taia beregata. Eu as face-o cu placere pentru tine, insa nu imi pot distruge viata pentru un mormam de deseuri, ce alcatuiesc ilustra ta persoana. Mi-e scarba de felul in care respiri, abia perceptibil pentru restul, dar mult prea sanatos pentru a fi okay, pentru urechile mele. Imi imaginez zi de zi cum te voi omori, pentru ca nu vreau sa te torturez, vreau sa termin treaba din prima si de fiecare data dupa ce fac acest lucru, ma simt mult mai bine, ca si cum tocmai as fi avut un orgasm genial. Mi-e scarba de felul in care te apropii de mine si incerci sa te bagi sub pielea mea. Stai in mortii ma-tii acolo unde esti, pentru ca nu vreau sa devin violenta. Nu pot da ochii cu tine cand vii in fata mea, pentru ca te vad zacand intr-o balta de sanje, si dintr-o data, ranjetul incarcat de satisfactie mijeste pe fata mea, iar eu nu vreau sa il explic, ci doar sa il pastrez pentru mine. Mi-e scarba ca existi in viata mea si as face orice ca sa scap de tine. Puti ingrozitor a prostie si a tot ce poate fi mai rau pe lumea asta. Te plafonezi, absolut tot ce urmeaza sa spui ai mai spus deja, de aceea nimeni nu te mai asculta, nu iti pasa de absolut nimic inafara e tine, dar si tuturor le pasa de absolut orice, inafara de tine.
Sper ca intr-o zi sa te muti la miliarde de km departare de mine, preferabil alta galaxie (daca stii ce e aia si daca ai idee in ce galaxie ne aflam, desi ma indoiesc ca neuronii iti mai permit realizarea unor asemenea conexiuni fabuloase) pana cand mai pot a ma abtine si a nu urla catre tine.
Si inca o chestie: stiu ca ai vrea sa fii ca mine si ma invidiezi. Stiu prea bine cine esti, ce faci, ce simti, cum gandesti, cum actionezi. Esti o carte deschisa pentru mine si din pacate pentru cultura mea generala, esti si una extrem de proasta. Fa-mi placerea si dispari din calea mea, pentru ca mi-e o scarba extraordinara inca din momentul in care cineva iti pronunta numele in jurul meu, nume care se protiveste cu ilustra ta persoana.
Un sincer si calduros ‘MORI’ din partea mea, deseule toxic.
Dispari.
Deoarece am hotărât că Bufonu` regal nu mai e chiar atat de regal precum obişnuia să fie, iar blogul ei nu este cel mai genial şi nici cel mai interesant, sau cel puţin nu atât de interesant pe cât ar rvea ea să fie, vom schimba placa.
Pe parcursul vieţii mele am întâlnit o serie de personaje, care de care mai ciudate, mai proaste sau mai funny. Deoarece nu am avut până acum ocazia sau inspiraţia, am decis acum că voi scrie despre ele. La modul general, nu voi folosi nume, nici măcar nu contează aceste lucruri. Vreau doar să mă amuz puţin, să vărs nişte frustrări şi să îmi exersez mâna scriind ceva mai bine gândit şi nu atât de fugitiv, ca posturile scrise până acum.
Am intitulat acest mic experiment ‘Personaje numa` bune de pus în ramă’ şi am pregătit chiar şi prima descriere. Nu garantez pentru frecvenţa posturilor, garantez însă pentru o mai bună calitate a acestora.
Mulţumiri pentru atenţie. Următorul post va fi chiar primul personaj. Enjoy şi nu vă abţineţi de la comentarii.
P.S. Asta nu înseamnă că dacă voi găsi chestii interesante, nu le voi împărtăşi cu voi. Hihi. ^.^
Apropo, luai si eu leapsa cu ceasul de la bezdomny ( e prea complicat numele asta ca sa il scriu tot, sorry:D). Ora mea preferata nu e. Sau poate imi ziceti voi care e ora aia misto cand bate soarele la tine in camera, si o lumineaza toata si parca dintr-o data, toate lucrurile capata un sens?
Aia e ora mea. :)
Leapsa asta merge mai departe la cine o vrea. Nu pedepsesc pe nimeni azi. ^.^
Nah drajii mei, m-am intors. Cu noi planuri de viitor, proiecte interesante, momentan doar la stadiul de proiectii mentale, care in curand speram ca se vor materializa in modurile corespunzatoare.
Cu o tuse serioasa si antibiotice la activ, va marturisesc ca ma simt mai bine ca oricand, nu mai am nevoie de comedii, mi-a revenit optimismul si cheful de viata.
Datorita faptului ca acest blog stagneaza ( no need to say it, i know), m-am gandit sa mai fac o schimbare si sa scriu si alte treburi. Momentan am o idee, sa vad daca pe hartie e la fel de interesanta. Cert e ca pana nu o pun in practica, nu voi mai posta atat de des. Cei care ma citesc ca lumea si le place ce scriu eu aici sunt destui si mai sunt si misto, asa ca e okay.
Sper doar sa am destul timp sa intretin si ce am inceput aici cu blogul asta.
In rest, totul bine si frumos? Sa purtati fulare si manusi. Si caciuli. Botache stie de ce! ^.^
Ne mai auzim. :)
Deci da. S-a intamplat in sfarsit. Am cazut la pat cu raceala, febra si o mica intindere, de muschi. Asa ca, dispar di tat. In pat. Si apoi la Brasov, ca ma asteapta un masaj din ala misto acolo.
Distractie faina si pana revin, recomandati-miceva comedii misto, ca duc lipsa.
No bye!
M-am plictisit groaznic de viaţă. Aveţi ceva antidot la dispoziţie?
Aştept sugestii, pe adresa bine cunoscută.
Două vorbe mai vreau să vă zic:
1. Dispar pe week-end. Mă fericeşte domnul Botache cu o vizită şi nu îmi mai încap în piele de fericire pe acilea. Aşa că da, dispar.
2. Pentru cei ce mă au la blogroll: vreau să vă rog o chestie. Cei care mă aveţi trecută sub numele de năsturel, năsturei, năsturelu` sau alte variaţiuni pe aceeaşi temă, puteţi să schimbaţi treaba asta? Nu de alta, dar nu mai sunt de ceva vreme năsturei şi nu îmi place să mi se spună aşa. Vă mulţumesc anticipat.
Nah, drajii mei, amu mă duc. Week-end mişto să aveţi, chiar mai mişto ca al meu. V-am ţucat, dară. ^.^
Dupa aproape 2 ani de relatie, Dorin inca nu a aflat cam cum si ce sa faca cand muierea lui e in zilele ei delicate. Asa ca a cautat intes pe net, sfaturi de la doctori, specialisti, sau alti nenorociti ca el si iaca ce a gasit.
Din pacate pentru el insa, mie nu imi place asa de mult ciucalata. Asa ca, Dorin, tin sa te anunt ca te-au fraierit astia. ^.^
Restul sfaturilor is bune. Macar atat.
Fraţilor, am dat primul enterviu din viaţa mea. Mărturisesc că mi-a plăcut mai mult decât era permis, probabil din cauza faptului că narcisismul meu depăşeşte cotele legale admise. Dar aceste lucruri sunt neimportante. Citiţi aici şi fiţi uimiţi!
P.S. Danutz a pus întrebări interesante, deci nu îmi aparţine chiar 90%, cât a estimat el. Aşteptăm cu nerăbdare partea a doua.
Sunt atat de obosita, ca imi plesneste capul. Din fericire, vine week-endu` si gata. Nu am nimic interesant de spus, desi stiu ca tot asteptati sa vin cu ceva nou. Nici macar stirile n-am chef sa le citesc. Ma cramponam acuma intr-o pagina de wikipedia, Read the rest of this entry »
Nah fratilor, am un anunt de facut. Azi schimb prefixul. Da stiu, nu v-ati fi asteptat sa fiu atat de tanara si atat de superba in acelasi timp, dar iaca, sunt. Si daca tot e ziua mea cea fara de haz si chef, am si io doua doleante mari di tat! Read the rest of this entry »
Doamne cât de bine pot să sune ăştia de la Muse. E absolut incredibil. Am uitat cât de superbă e muzica lor.
Pfoai! Pfoai! Pfoai!
Noapce. Ascultaţi Muse!*
*recomandare de la Botache, special pentru fanii ei
Oameni buni, azi intrai si eu pe wordpress sa mai raspund la oamenii ce ma mai citesc pe aici si au bunavointa de a lasa un comment si ghiciti ce? Ma uitai si la partea cu hot posts, sa vad ce porcarii, pardon, chestii interesante mai citeste lumea culta si educata din frumoasa comunitate a wordpressului. Si parcurg invariabilul Top 100 Hot Posts, imi trec ochii repede peste cateva entry-uri din top 10, ca deh, sa fim seriosi, nu avem rabdare sa citim ce citeste tot rumanu si Read the rest of this entry »
Înainte de a mă culca, vreau să fac puţină reclamă unui nou blog, proaspăt ieşit pe piaţă. Aceasta e adresa, dacă aveţi chef să îi faceţi o vizită, să mai cetiţi, să vă mai amuzaţi şi mai ales, să vedeţi că Read the rest of this entry »
Deci asa, da, deci, eu din nou imi iau talpasita. E week-end, e concert, e Bucale, e de bine. Mi-e pofta de un kebab, da n-am bani. Nu am chef, dar azi scap repede. Anyway, ma duc. Cand vin, daca sunteti cuminti, va zic despre Muse, chit ca va plac sau nu.
Din nou, va spun sa nu fiti cuminti, si sa nu ma asteptati. Am sa ma intorc intr-un final.
Botache
Oh duamne!
Trebuia sa merg aseara la Inland Empire. Aveam si eu invitatie, ma dadeam tare mare cu ea, nu imi mai incapeam in piele de fericire si altele, dar cand sa ajung la cinematograf, am spus ca nu pot intra. Nu pot!! Asa ca imi luai chinese si ma dusei acasa, sa ma uit la Prison Break, sau ma rog, sa ascult cu o ureche ce se mai intampla in serialul ala din ce in ce mai plictisitor si fara rost.
De ce nu m-am dus la Inland Empire? Pentru ca e regizat de Lynch. De ce nu imi place Lynch? Pe scurt, Read the rest of this entry »
Oameni buni, trebuie sa va anunt ca dispar. Am o treaba in week-end pe care trebuie sa o onorez. Ne discutam dupa.
Servus!
Botache.
Meh, am priceput în sfârşit di ce merg muierile la cosmetică să se aranjeze şi alte nebunii şi pe ce aruncă ele banii de fapt. Nu e vorba despre o manichiură sau o freză mai ciudată, de fapt muierile plătesc pentru a se simţi pur şi simplu bine. Sau mai exact, Read the rest of this entry »
Pe langa faptul ca lucrez fulltime si fac si o facultate (saracuta de mine, nu stiu cum am sa mai razbesc), am inceput o colaborare, in scris, cu site-ul cinemarx. Adeca eu scriu stiri, ei le publica. Ma gasiti acolo sub numele de Botache, bineinteles.
Nasture Verde: Nu mai am perioade negre pentru ca nu am timp
Nasture Verde: Tind sa cred ca depresia e boala oamenilor cu prea mult timp liber.
Nasture Verde: Si mai ales, tind sa cred ca am dreptate.
Ah, nu am net. Nici acum. Pe saptamana viitoare va fi marea revenire.
Pana una alta, vineri ma duc la Arad, pentru slana pita si ceapa, adevarata mancare a rumanului. Deja tremur de pofte.
Sa nu fiti cuminti, da??
Howdy!
Botache
Stimati cititori,
Botache s-a intors. Din pacate pentru ea, din fericire pentru cei care ma asteptau cu flori in gara si cu rasuflarea intretaiata de emotie. Read the rest of this entry »
Bre, oameni buni, dragii mei cititori dragi, Botache se retrage cu cea mai respectuoasa reverenta (i can master that shit) si se retrage in concediu. Azi de la ora 18:43. Nu ma intrebati unde ma duc, ma intorc si va zic pe unde mi-am plimbat funduletul. Read the rest of this entry »
Am o colegă la lucru. Pfiu. S-o dus în Paris DOAR pentru un parc de distracţii. Pfiu. Mă bate la cap cât îi ziulica de lungă şi de mare. Pfiu. În seara aceasta, m-a călcat pe nervi şi pentru a îi arăta că şi eu pot să fiu naşpa, o pun pe blog. Read the rest of this entry »
Să o luăm încetul cu încetul, că mi-e lene să mai fac introduceri pompoase azi. Lucru` ăsta mă omoară, nu alta.
1 la mână: Me iz back, brand new connection, ofcors, mult mai proastă ca la UPeCeeeeeeeeee, dar mai ieftină.
2 la mână: Zilele astea nu prea o să scriu foarte mult pen` că dacă nu ştiaţi, e Harry Potter week. Nu ştiaaaaaaţi???? A ieşit ultima carte, fraţilor, mereţi de cumpăraţi. Read the rest of this entry »
Drajii mei fani, ştiu că vă e dor de mine şi de bombăneala mea zilnică, dar încă nu am ajuns în punctul în care să pot relua acest îndrăgit obicei. Cu alte cuvinte, da, m-am mutat la casa mea, actele sunt pe drum, mobila e instalată, internetul o veni şi el, cât de curând.
Până să intervină anumite schimbări, trebuie să vă povestesc despre minunata mea revelaţie din această zi. E legată de facultate, sau mai exact de părăsirea ei, cu acte în reguă. Am recuperat dosarul, am încheiat tratativele, am semnat şi dusă am fost. Azi m-am înscris la o alta, mai bună şi mai practică, pe numele ei Comunicare şi Relaţii Publice. Cârcotaşii să se abţină, Read the rest of this entry »
Guess who`s half back, back again?? Nu, n-aţi ghicit. Era vorba de măseaua de minte. Botache mai are mult până să poată spune că s-a instalat cu adevărat la casa ei. Cu alte cuvinte, sunt în plop, pă dealu` lu` dumnezo şi sufăr intens. Hai să facem o recapitulare, să vă povestesc pe îndelete cum mi-a zburat o săptămână de vis. Sau două au fost? Mă rog.
Fusăi la concert. Atunci, cu Bestivalul, festivalul organizat de tineri pentru tineri. Adică varza lumii adunată în 3 zile de pe toate gardurile. De ce? O singură mare problemă am de semnalat, şi din greşeală se întâmplă ca ea să fie cea mai importantă dintre toate: SONORIZAREA, fraţilor. Ce aţi făcut acolo? Economie de curent? Eu înţeleg această frică de facturi, că şi pe noi ne doare, dar totuşi. Faithless au fost mişto. Mai greu la început cu Maxi Jazz (ăla negru şi urât, da), dar şi-a revenit omuleţul pe parcurs şi am ţopăit toţi nevoie mare. Mi-a plăcut de ei că s-au implicat şi au dat impresia că au venit să ne încânte şi să ne cânte pe bune, din plăcere, nu ca Depeche Mode, care şi-au făcut doar meseria, au încasat cecul şi s-au şi dus. (să nu vă aşteptaţi să revină, vise atât de umede nici eu nu îndraznesc să am) Ăştia au promis că vor reveni. Meh, dacă revin, eu mă mai duc. Apropo de concert, Read the rest of this entry »
Uitai să vă zic. Am o treabă şi brb-uiesc. Ştiu că vă e dor de mine. Am lipsit atât de mult încât până şi mie începe să îmi fie dor de mine.
Meh, dacă tot suntem aici, să o zic repde să o ştiţi şi voi : NU AM AVUT NET! Că o fo` furtuna satanei în Cluj, pă deal ş-o picat netu de cartier, dracu să îl ia şi să îl ducă în munţii Banatului verde păcătos!
Aşa. Nah, mă duc la câmpie week-endul ăsta, cu haine murdare şi cu noile mele tocuri, de care sunt tare mândră. Ne vorbim când vin.
V-am ţucat!
Botache.
Azi mă mut. Nu am nici un chef să plec, dar trebe, trebe. Nu am nici un chef să mă acomodez într-o casă nouă, dar trebe, trebe. Şi nici nu am nimic de spus despre toată tărăşenia asta, dar vroiam doar să las ceva scris în care să menţionez ziua asta. Sunt puţin mai ciudată când vine vorba de păstrat chestii, şi amintiri şi…mă rog. Sunt eu ciudată pe de-a-ntregul, dar asta e partea a doua.
Nah, asta era tot ce vroiam să zic. Mă duc să fac restul bagajelor şi mă tot rog de cineva acolo sus în cer să îmi dea o idee despre cum o sa îmi car eu calculatorul de la etajul 3 până jos la taxi, pe tocuri. Nu are chef să vină careva să mă filmeze? It could get funny. I would laugh.
Anywayz, câteva zile s-ar putea să fiu fără net, dar nu-i bai. Mai iau o pauză, mai îmi odihnesc degetele, mai luaţi şi voi o pauză de la citit. Prea v-am obosit lately.
Vă ţuc,
Botache.
Şi dintr-o dată, mi se făcu scârbă de tot.
Mă scuzaţi pentru seriozitate, am să-mi revin.
Oameni buni, înainte să îmi trimiteţi mailuri, hai să vă dau un set cu reguli. Să stabilim totuşi de la început o treabă, ca apoi să vă pot înjura pe faţă, fără ca voi să mai aveţi drept de apel. Ştiu, mă iubeşte fanii.
Anyway, REGULI! Fiţi pe fază!
1. Eu sunt specială. Read the rest of this entry »
Azi am aflat că sunt specială. Botache, a 9 a minune a lumii. După cum bine a spus dragul de Dragoş, voi păşi în analele istoriei. Cu mândrie.
Everybody wants a piece of me.
Presiunea să fie cu voi!*
Botache.
*presiunea de la duş, să fim bine înţeleşi
Care mă ajută să comit o crimă? N-o să afle nimeni, nu vă faceţi griji. Găsim noi ceva metode geniale pentru a ascunde toată tărăşenia. Da, de frumuseţea aurie vorbesc. A devenit prea enervantă şi trebuie eliminată. Deci, care-i curajosul?
Okay, lăsând gluma la o parte, eu nu mai pot trăi cu tâmpita asta în casă. Eu trebuie să mă trezesc tare tare devreme dimineaţa şi ea vine şi îmi face scandal la ora 1 noaptea. Si continuă, şi după ce îi spun să keep it quiet.
I have a new job. Programul e bun, dar e devreme. Şi drumul e lung. But its okay, nu mă plâng. I can actually do something relevant now. That’s something.
Okay, deci cum rămâne cu cretina asta? Mă ajută careva? Nu mai pot trăi aşa. I even pay for this shit. Pfoai, mor de somn şi tre să plec. Incredibil. Nu mai sunt coerentă. Să vă amintiţi de mine din zilele mele bune. Ignoraţi corabia ce se scufundă.
Help?
Botache.
People!!! I am dating a trekkie!!! Do ya hear me????? A TREKKIE!!!!
Oh well, at least he’s hot.
You are The Moon
Hope, expectation, Bright promises.
The Moon is a card of magic and mystery - when prominent you know that nothing is as it seems, particularly when it concerns relationships. All logic is thrown out the window.
The Moon is all about visions and illusions, madness, genius and poetry. This is a card that has to do with sleep, and so with both dreams and nightmares. It is a scary card in that it warns that there might be hidden enemies, tricks and falsehoods. But it should also be remembered that this is a card of great creativity, of powerful magic, primal feelings and intuition. You may be going through a time of emotional and mental trial; if you have any past mental problems, you must be vigilant in taking your medication but avoid drugs or alcohol, as abuse of either will cause them irreparable damage. This time however, can also result in great creativity, psychic powers, visions and insight. You can and should trust your intuition.
What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.
Îmi plac prietenele mele. Serios, chiar sunt cele mai tari tipe care pot exista, cele mai bune prietene pe care un om le poate avea. Sunt deştepte, sunt frumoase, sunt slăbuţe şi au nişte sâni extraordinari, sunt brunete, roşcate sau portocalii, depinde cum le bate vântul şi sunt acolo când urlă Botache. Sunt perfecte. Atât de perfecte încât…. Read the rest of this entry »
V-aţi oprit vreodată să vă gândiţi cât de important este curentul electric de fapt? Ce rol ocupă el în viaţa voastră? Şi de asemenea, ce consecinţe grave poate avea absenţa lui?
Că eu nu.
Ieri mă întorceam fericită şi uşoară ca o frunză în vânt, vorba cântecurilor, acasă, nerăbdătoare să mănânc ceva şi să lâncezesc puţin în faţa calculatorului. Planurile mele erau simple şi nepretenţioase, nu era nici o ofensă adusă zeilor printre ele, şi totuşi, Read the rest of this entry »
Meh, deci nu pot să cred. Mă duc eu azi la bancomat să scot ultimii bani pe care îi mai aveam. Puţini bineînţeles, că doar sunt student şi de abia am bani de ţigări, fir-ar ele a dracu, că scumpe mai îs. Şi nah, vreau eu să scot suma acea infirmă de lei pe care ştiam că o am. Bag cardul, scriu pin-ul, blablabla şi apoi… Read the rest of this entry »
Să vă zic de ce?
Pentru că monitorul meu e cel mai tare din parcare! Luminiţa îi pâlpâie şi pe măsură ce luminiţa îşi face de cap, imaginea dansează şi ea, în acelaşi ritm! E nebunie la mine pe ecran, fraţilor! Zboară ferestrele când în stânga, când pe diagonală. În curând va trebui să fug şi eu după ele ca să pot citi ce mama dracu mai vrea lumea de la mine.
Dar totuşi, SUNT cea mai tare din parcare. Monitor ca al meu nu mai are nimenea!
Făcând-haz-de-necaz,
Botache, cu urări călduroase.
… a lovely girl.
Cu veşti vechi, dar reîncălzite, Botache revine în faţa audienţei, după o mică abstinenţă.
Sunt din nou la deal şi îmi petrec serile la un pahar de vorbă cu blonda mea soţie, pe care o ştiţi cu toţii, Diana. Ea e mai timidă de felul ei, aşa că nu va asista la această discuţie. Dar, destul despre ea. Să îndreptăm reflectoarele spre persoana mea acum, Read the rest of this entry »
‘Abia astept sa ma imbrac frumos ca sa vin intr-o sala unde se vorbeste despre tine si cartea ta, si noi sa zambim a deja-vu.’
Thank you.
Ceva arădeni prin public astăzi? Cineva? Oricine? Nu? Buuuuuuuun.
De fiecare dată când sunt întrebată, prin Cluj, pe net, sau pe la mama dracu, cam unde am eu rădăcinile, răspund, mai mult ca sigur, “undeva într-un cătun în vestul ţării”. Chestia e că, cu toate că iau eu la mişto oraşul ăsta nenorocit, cu fiecare ocazie pe care o prind, pe undeva pe fundal, în mintea mea, mă gândesc: măi, nu e chiar aşa, totuşi, există altele mult mai rele. Şi pe deasupra, Aradul e chiar curaaaaaaaat şi micuţ şi cochet şi are şi clădiri atât de frumoaaaaaaase…etc. etc. etc. Bullshit. Read the rest of this entry »
Drajii mei cititori, 1 sau 2, câţi mai sunteţi pe acolo, trebuie să vă dau o veste. După cum bine ştiţi, viaţa mea de student e de căcat, nu ne place, vrem altceva, vrem să lâncezim toată ziua şi să ne plângem de milă, dar nu avem voie, pentru că …Nu ştiu de ce, dar nu avem voie. Neinteresant, neimportant, nu ne pasă, nu contează. Bucurii însă mai există, iar acest blog este unul ce propovăduieşte speranţa şi arată că bucuria se ascunde cu adevărat în lucrurile mici. Sau am băut eu prea mult vin. Paştele ăsta…trăznet, frate, trăznet. Dar să nu deviem de la subiect. Vreau să vă spun o povestioară.
Recent, dragul meu Dorin Read the rest of this entry »
Fir-aţi voi a dracu de studenţi răsfăţaţi că m-am săturat până peste cap de voi! Viaţa-i grea? Ţi-ai ales facultatea greşită? E de căcat? Guess what!! Toate sunt de căcat oricum, de la un punct încolo. Că eşti la litere, la teatru, la televiziune, la regie, la relaţii internaţionale (dacă ştiţi careva cu ce se mănâncă facultatea asta, vă rog, lămuriţi-mă şi pe mine să nu mor complet proastă), studii europene sau comunicare şi relaţii publice. E de căcat tot. Până la urmă, tot ce contează e să fii o curvă socială şi să o sugi cât mai bine (bineînţeles, să precizezi asta şi în CV, că altfel poţi să o sugi extraordinar anonim, dar o faci pe gratis) Read the rest of this entry »
