Category Archive

Aaaaaaaaaaaaapropo de ce scriam io ieri (postarea anterioara, pentru cei 1000 de fani care inca nu au citit), nu stiu din ce motive obscure pe care le-am uitat pe parcursul acestui an, sunt abonata la neste newsletters de la ejobs. Si imi vine ASTA azi in email. Si deschid. Si citesc. Sa vad si io, fac ceva gresit, nu imi dau destul silinta?

Se pare ca asa e.

Inainte de a izbucni in ras ( pentru ca acel articol sigur e scris de un puber de 14 ani, care nu stie care-i faza cu interviurile si job-urile prin ro, sau un om mai…intarziat care nu a muncit deloc la viata lui si habar nu are ce se intampla pe Terra), sa ne oprim putin pentru a discuta cateva lucruri. Le luam pe liniute, sistematic, asa cum imi place mie:(ah, titlul articolului e: Cum poti obtine jobul dorit in urma interviului)

- In afara de a decide ce costum sa porti si cum sa ajungi la interviu mai devreme, trebuie neaparat sa faci cercetari asupra companiei si asupra competitiei sale, cu ajutorul motoarelor de cautare (Google, Yahoo, …). Afla ultimele stiri si cat mai multe amanunte despre istoria companiei si ale domeniului acesteia.

Intrebarea pertinenta si logica ce se impune este: De ce as face asta? De ce m-as obosi sa fac research serios despre compania lor? Da, le vizitez site-ul, citesc sa vad cu ce se ocupa sa stiu in linii mari in ce doresc sa ma bag, sa vad daca se merita…Si cam atat. Pentru ce ma intereseaza planurile lor de afaceri in detaliu inainte de a sti daca iau jobul? Nu ma intereseaza. Nici pe ei nu ii prea intereseaza sa auda asta de la mine. Asta e primul argument. Al doilea ar fi: pentru ce ma obosesc eu sa fac acest research cand eu ajung la interviu si ei nici nu mi-au citit cv-ul? Va dau exemplu? Preferatul meu: Oh, ai deja doua facultati terminate?? (am mentionat pe cv cum ca am un an la litere, neterminat, si ca sunt in anul I la CRP; am mentionat si ca am 20 de ani, lucruri care bineinteles au fost trecute cu vederea).

- Pune intervievatorului intrebari despre companie si nevoile acesteia, in ceea ce priveste postul pentru care candidezi. Asculta cu atentie ceea ce iti spune si incearca sa citesti printre randuri. Raspunde cu entuziasm, dar si cu atentie, cum vei putea ajuta compania si cum poti raspunde nevoilor acesteia.

Spre sfarsitul interviului, poti discuta cu intervievatorul cateva din ideile pe care ti le-ai formulat cu grija inaintea interviului. Intervievatorul va fi impresionat de sarguinta ta si de sinceritatea ideilor tale, atata timp cat vei evita sa fii critic.

Deci cum? Nu pricep cum vine treaba asta. Nu o pricep nici sa ma impusti. Ajung la interviu si acolo trebuie sa stiu deja totul despre companie, sa fiu extraordinara, si foarte important, sa le fiu deja angajatul cel mai loial. Va mai amintiti ce am scris ieri despre pretentii exagerate si oferte execrabile? Da, se aplica si aici. Si da, astept o prezentare detaliata a companiei si a postului pentru care vreau sa aplic cand ma duc la interviu. Si da, voi fi critica daca e de rahat jobul. Si nu, nu sunt chiar atat de tampita incat sa stau sa accept o oferta jalnica fara sa spun ceva.

- Vorbeste, ca si cand deja ai obtinut jobul, despre lucrurile pe care de-abia astepti sa le faci de indata ce incepi lucrul acolo.

Mi se pare absolut disperat si oribil sa faci acest lucru. E ca atunci cand dai peste un angajator care te cheama la interviu si de cum iti pune doua trei intrebari, ii mirosi disperarea. Pentru ca jobul e oribil si nimeni nu il vrea. Cam acelasi lucru. :D

- Intreaba cand poti incepe lucrul: saptamana urmatoare sau peste doua saptamani – punand o intrebare de acest tip, poti obtine un raspuns favorabil de la angajator mai devreme decat oferta oficiala.

DIn nou, miroase a disperare de la o posta.

Si acum partea mea preferata:

- Un interviu de succes poate fi urmat de o oferta in doar cateva zile, daca stii sa actionezi ca un adevarat profesionist.

Mai intai, da un scurt telefon intervievatorului pentru a-i multumi pentru timpul acordat – daca nu este disponibil, trimite-i un email. Apoi, trimite-i o scrisoare, batuta la masina sau scrisa de mana, care sa includa cateva idei personale, inovatoare, care ar putea ajuta compania sa se dezvolte. Poti include o scurta documentatie – orice ar putea convinge cat de serios doresti sa contribui la succesul companiei.

Vrea careva sa comenteze pe marginea acestui paragraf? Nimeni?? Inteleg, am pierdut si eu sirul din cauza rasetelor isterice.

- Daca nu obtii un raspuns pentru nici una dintre aceste incercari intr-o saptamana, poti suna intervievatorul sau managerul departamentului de HR pentru a-ti exprima din nou entuziasmul pentru acest job

Nu cred ca mai e nevoie de comentariu.

Ghiciti cine nu va mai primi de azi inainte newsletters de la ejobs?

Botache! Botache!

Bai fratilor, deci nu mai pot de nervi.

Deci, sa detaliem ca am de zis si de injurat si de nu zic si nu injur fac si moarte de cactusi sau ce plante mai am pe aici prin casa. Asa.

Pe langa faptul ca RDS nu functioneaza cum trebuie, din nou, dupe 1000 de telefoane, dupa 100 de vizite la domiciliu, dupa nenumarate invective (sau injective, varianta pentru tsoparlani, daca sunt si din aia prin public, ca sa se vada ca nu fac discriminari) si dupa un infinit numar de nervi, ma uit si eu pe ejobs sa vad ce joburi mai apar. Da, sunt in cautare de job. Sunt la ID tocmai din cauza ca vreau sa lucrez. Am oroare fata de scolile din ro, dupa cum bine ati citit de multe ori pe blogul acesta, asa ca prefer sa fac ceva productiv cu timpul meu pana binevoiesc aia sa imi dea diploma. Deci vreau sa lucrez. Nu imi place DELOC sa stau acasa. Urasc sa stau acasa si sa frec menta. E plictisitor. Bat netul in lung si in lat toata ziua, citesc toate aberatiile care este, ma joc, bag si un film, ma uit la un teve, mai cetesc (am mentionat ca is cam pe dinafara prin Brasov ca nu cunosc pe nimeni si deci nu ies la baute cu oameni si imi lipseste al naibii de tare) dar totusi, e de cacat. Nu trece timpul asa usor si eu ma plictisesc de mor. Imi vine sa ma urc pe pereti uneori, dar din pacate, mama nu m-a facut spiderman (frast, macar asa aveam o ocupatie interesanta). Asa, deci, inca o data va spun, ca sa intelegetsi bine de tot: caut un job.

Acuma avem o problema cu jobul asta. Ca eu nu vreau orice. Ca io am pretentii. Am lucrat deja cat sa am ceva experienta pentru cv ca sa fie luat in seama pentru un entry level destul de okay plus ca is la PR la faculta. Deci caut ceva dragut si misto in PR. Sau p-acolo. Ca PR e multe in ro, numa PR nu. Sau cel putin in provincie nu e. Ca sa ne intselegem, ceva job de birou, fulltime, salar fix si dragut si sanse de promovare si alea alea. Cunoasteti procedura.
Si bineinteles, intru pe ejobs, ca acolo e grosul joburilor, alea relevante.  Am incercat si alte site-uri, dar majoritatea publica aceleasi joburi ca cei de pe ejobs sau se incarca extraordinar de greu, iar eu nu are rabdare si chef sa stea dupe serverele lor lente si nemernice. Asa.

Deci vrem PR, Brasov, intram pe ejobs. Pe langa faptul ca nu exista mai nici un job care sa se apropie de acest domeniu, macar cu cativa milimetri, avem o gramada de anunturi absolut hilare/nesimtite/cretine/imbecile (alegeti voi una dintre ele, toate sunt corecte).

Sa vedem cateva dintre cerinte. Apropo, astea is pentru entry level. Sa ne intelegem de la inceput. Le luam pe liniute, asa ca la scoala, la istorie, ca mie asa imi place:

- experienta minim 1-2-3 ani: bine mai tati, dar DE UNDE? numai ce am terminat liceu/facultate, de unde dumnezeu sa am eu atata experienta in vanzari/marketing/it/pr/you-name-it? Oh, dar nu e doar atat. Sa vedeti si pentru ce se cere astfel de experienta. Ai un job de consultant relatii cu publicul. Nu va lasati inselati de titlu, le trebuie doar o tipa care sa stea langa un telefon, sa raspunda la el si sa zica neste trebi despre compania respectiva sau sa directioneze apeluri prin alte parti. Nimic fancy, nimic care sa ceara studii superioare, nimic extravagant. Dar ei vor experienta de minim 1-2-3 ani. Pentru ca tu sa le raspunzi la telefoane. Am mentionat ca si salarul e pe masura faptului ca raspunzi la telefoane si nu pe masura experientei tale? Da, cam asa e.

- studii superioare: luam acelasi exemplu. Sau si mai frumos, unul dintre preferatele mele de fapt, consultant vanzari. Ce este consultantul de vanzari? Este ala caruia acuma 4 ani, cam asa, ii zicea vanzator. Trolu ala din magazin caruia i te adresai sa iti dea un prods de pe raft sau sa iti zica daca are alt model pe stoc sau din astea. Da, trolul acela este acum consultant vanzari. De ce? Pentru ca acum clientul are nevoi speciale, iar consultantul de vanzari trebuie sa stie sa le satisfaca Deci are nevoie de studii superioare. Pentru ca doar la facultate a invatat cum sa raspunda frumos si articulat la intrebarile aluia care vrea sa isi un frigider si nu stie de care. O alta idee frumoasa ar fi cum ca consultantul de vanzari ar trebui sa stie exact de cum intri pe usa ce produs iti doresti si care ti se potriveste. Cum sta treaba de fapt? Trolii astia tot vanzatori le zice. Acuma, avem doua tipuri de vanzatori: cei care lucreaza pe salar fix si niscaiva bonuri si cei care lucreaza pe comision. Dam exemple: merg la domo sa iau frigider (ei cautau consultant vanzari pentru brasov, daca tin bine minte). Consultantul vanzari? Nicaieri. Merg prin tot magazinul? Nicaieri. Cobor, iacata-l pe bou. Sta lejer fara nici o treaba. De fapt, asta a invatat el la facultate. Dar nu scria pe cv si nici in anunt treaba asta, asa ca mergem mai departe. Pe langa ca habar nu avea sa imi prezinte ca lumea un produs, il durea cam in cot daca le fac sau nu vanzare. El are salar fix, il doare in cot. Ca sunt sau nu vanzari, el e multumit. Asa. Cei care lucreaza pe comision, precum fetitele de la Meli Melo iti zambesc, iti dau buna-ziua, sunt dragute, dar sunt niste vulturi de fapt. Ele incearca sa iti identifice nevoia, bineinteles, dar incearca sa iti identifice si alte nevoi, ca sa cumperi cat mai mult, ca sa aiba ele un comision cat mai mare. Vulturi, precum ziceam. Bineinteles, e nevoie de studii superioare si in acest caz. Pentru ca la facultate inveti cel mai bine cum sa interactionezi civilizat si frumos cu oamenii. Daca nu faci facultatea, esti un imbecil si-un salbatec crescut in jungla.

- o a doua limba straina reprezinta un avantaj: ce ma?? Repeta te rog ca nu te-am auzit bine. O a doua limba straina care? Bai tu esti prost sau faci misto de mine aici? Ai capiat? Ah nu, chiar asa scrie in anuntul tau. Anunt detaliat, pentru o firma serioasa, pentru un post decent. O a doua limba straina. In caz ca nu v-ati prins, hai sa va zica Botache care-i spilu. Apa-i treaba merge asa: la ce pana mea le trebe astora cunostintele mele in ale francezei (presupunand ca aia e a doua limba)? Adica….Lor nici macar nu le pasa ca e franceza sau spaniola sau finlandeza. Ei nu sunt interesati care este aceasta limba, doar sa apara pe cv. De ce? PENTRU CA ASA E TRENDY. Pentru ca asta e ceea ce cer toti, in dorinta de a se arata dastepti. Dar de fapt, arata ca neste IMBECILI.

-abilitati excelente de comunicare/tehnice/design/you-name it : Majoritatea (ca sa nu generalizam, desi nu ar fi o greseala atat de mare) anunturilor cer excelente abilitati de orice fel. Excelenta e cea mai de pret, e cea pentru care angajatorii se dau in vant, pe langa diplome, limbi straine si experienta la greu. Intrebarea pertinenta, logica, de bun simt e: da` remuneratia si conditiile de munca e excelente, adica pe masura cerintelor? Sa fiu si io fata gigea si sa va zic raspunsul?? Hai ca nu vreau sa va las cu ochii in soare asa ca va raspund: in majoritatea cazurilor, raspunsul este NU. S-a auzit si acolo in spate? NU!!! DIncolo in stanga? DIncolo in dreapta? Ati auzit? NU!!!! Bun. Ma bucur ca ne intelegem bine.

-creativitate, dinamism, spirit de echipa: probabil ca nu e nici o echipape acolo, poate doar haosul general din firma, nu vei fi nevoit sa iti folosesti in nici un fel creativitatea, iar dinamismul te va ajuta sa le bagi bani in buzunar in timp ce ei iti vor da mult mai putini decat meriti. Dar spune tu, tu asta care nu are nici un pic de experienta, tu asta care tocmai ai iesit din liceu, asa-i ca suna dragut o asemenea cerinta? Asa-i ca parca ai vrea sa te angajezi la aceasta firma? Exact. Tu si multi alti….incepatori. Bineinteles, e trendul, deci trebuie sa cerem creativitate. E nevoie de multa creativitate pentru a sta in fundul magazinului si a nu il baga in seama pe client. Si din nou, asta se invata doar in facultate.

Acestea ar fi cele mai frecvente cerinte. Acum sa revenim putin la situatia mea. Voi ma stiti pe mine, mai rea de gura si mai spurcata asa, dar stiti ca is de treaba. Mai stiti si ca is desteapta. De restul va zic io. Nu am studii superioare, deci nu pot raspunde la telefoane si nu pot consulta clienti (le-am facut deja pe ambele). Nu am experienta de 2 ani pentru ca acum 2 ani am terminat liceul si apoi am pierdut un an cu o facultate.  Nu am excelente abilitati de comunicare, dar ma descurc destul de frumos. Cred ca o sa fiu excelenta dupa ce imi dau astia de la Babes diploma. Stiu engleza, ma descurc cu inca doua limbi (da, da spaniola si franceza, mai degraba spaniola).  Sunt creativa (daca io nu-s creativa la invective, apai nu stiu cine ii), vreau sa lucrez (asta e o mare calitate in ro) si suna bine si faza cu echipa. De ce nu imi gasesc de lucru? Nu stiu, dar ma gandeam ca poate imi explica cineva din public. Valoare am, vorba vine.

Dar sa nu ne mai gandim la mine. Concluzia este ca, de fapt sunt doua concluzii:(le luam din nou pe liniute)

- nu sunt joburi in PR in provincie (sau cel putin nu in Brasov) si nu prea cred ca ma voi angaja prea curand

- astia care fac anunturile sunt ori imbecili ori tampiti si nu prea cred ca ma voi angaja prea curand

Acum m-am calmat. Puteti continua voi discutia. Eu va ascult.

P.S. Ce trist e ca ne-am nascut intr-o astfel de tara…

Apropo de ce se mai zvoneşte prin blogosferă, aici e articolul de la care a început totul ( care ne place pentru că e bine scris şi argumentat serios) şi răspunsul ( au fost multe feţe care se uitau urât către acest articol, unele având bucăţica lor de dreptate, altele nu) care mie personal mi s-a părut cel mai bun.

Nu comentez despre economie şi alte de astea, pentru că nu mă pricep. Ştiu doar că bunul simţ nu mă lasă să fac un asemenea credit. Prefer să adun bani o decadă şi apoi să fac un credit mai mic, şi iacă mi-am luat un apartament. Sau ce-o fi.

P.S. Observ că cei trecuţi de o anumită vârstă, cu ceva experienţă de viaţă înclină spre proprietate personală, pe când tinerii preferă o chirie şi multe călătorii. (nu neaparat din alea fiţoase, ci din alea de mers şi văzut locurile alea grozave de pe tot mapamondul care îţi fac ochiul, de cum intri pe site-ul unei agenţii de turism) E o alegere personală, până la urmă, dar mulţi o iau pe aia păguboasă. Care încă nu se ştie care e.

Odată ce am început, nu îmi mai pot ţine gura. :)

Cam cu întârziere, am şi eu o reacţie faţă de tot ce s-a scris în legătură cu frumoşii noştri adolescenţi, care conform opiniei generale, sunt toţi trişti, deprimaţi, sinucigaşi, mai pe scurt emos. Urăsc acel cuvânt şi recunosc că acei copii sunt puţin plecaţi de acasă, dar sunt sigură că nu toţi sunt aşa. Dacă o fetiţă dezorientată s-a sinucis nu înseamnă că majoritatea fetiţelor de vârsta ei au asemenea preocupări.
Sunt mai multe de discutat pe această temă, bineînţeles. A cui e vina? De ce sunt ei aşa? Ce se întâmplă? Unii au uitat că au fost adolescenţi. Unii au uitat cum e să fii adolescent. De aceea, avem postari pe diferite bloguri în care se generalizează cam mult, dacă e să mă întrebi pe mine.
Nu doresc să iau apărarea acestor copii, doresc să îi iau puţin la rost pe părinţi, care ar avea nevoie de o educaţie serioasă înainte de a li se permite să procreeze. De asemenea, doresc să le amintesc celor care au vociferat contra acestor copii, că nici societatea în care trăim nu e cea mai brează. Şcolile nu sunt tocmai cele de pe vremuri mai vechi, iar profesorii nu reuşesc să impună acelaşi respect. Şi aceasta era partea care mă interesa.
Apropo de şcoli şi de elevi, am dat şi eu peste această petiţie astăzi. Şi mă întrebam, având în vedere că în ziua de azi e deja răsuflată faza cu tinerii care se sinucid, nu ar fi o ştire genială o astfel de iniţiativă? A se observa că mulţi dintre semnatari au vârste între 16-17 ani. Pentru mine a venit ca o surpriză plăcută. Dar şi ca o confirmare. Nu toţi adolescenţii sunt bătuţi în cap, nu toate fetele sunt pitzipoance, nu toţi sunt emo, nu toţi vor să se sinucidă. Ah, că nu îşi dau seama câte posibilităţi au şi cât de bine o duc? Sunt sigură că o duc extraordinar, mai ales când o grămadă de părinţi de-ai lor sunt plecaţi la muncă prin străinătăţi şi ei rămân acasă singuri, debusolaţi şi dezorientaţi. Sau dacă nu sunt plecaţi pe afară, se întorc seara de la muncă, fără chef şi obosiţi. Sunt sigură că o duc extraordinar. Din punctul acesta de vedere. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, copiii ăştia au posibilităţi, dar cum nu ştiu că se poate altfel, nu prea le pot aprecia cum se cuvine, aşa că poate ar fi bine ca cineva să îi îndrume. Aşa, puţin. Cum părinţii sunt şi nu sunt, profesorii ar fi următorii mentori. Dar la ce material de profesori/profesoare iese în ziua de azi de pe băncile facultăţii, şansele sunt slabe ca adolescenţii să mai înveţe ceva de la ei.
Şi atunci, îmi spune şi mie cineva de ce se aşteaptă toată lumea să vadă nişte adolescenţi responsabili, cu valori morale puternice, ambiţioşi şi inteligenţi, când societatea noastră este una avidă de bani, putredă, deloc interesată de rezultate pe termen lung? Majoritatea sunt disperaţi să îşi adune averi cât mai mari, pentru a merge apoi să îi spargă în cluburile cele mai tari, pentru a demonstra duşmanilor că ei au valoare. Păi ce pana mea e asta? Şi ce pana mea ar trebui să înveţe copii din treaba asta?
Mdeah, aşa mă gândeam şi eu.

Concluzia: Aş vrea să văd prin ziare şi pe toate blogurile sprijin faţă de astfel de iniţiative, precum această petiţie. Se tot discută despre cât sunt ei de proşti sau cât sunt ei de inculţi. Hai să se mai discute şi despre faptul că unii dintre ei au potenţial, dar se duce şi ăla dracu pentru că nu e nimeni prin preajmă să aprecieze aşa ceva.

P.S. Aceasta e o atitudine defectuoasă, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Iar dacă acestea sunt idolii copiilor, nu mă îndoiesc că ajung aşa. Şi eu m-aş sinucide dacă asta ar fi singura muzică disponibilă.

‘Institutiile mass-media sunt initiatoare ale comunicarii. Aceasta situatie se refera la rolul primordial al presei, acela de a furniza informatii. Pe langa aceasta functie, se mai pot aminti: functia de interpretare, functia critica (controlul activitatii institutiilor statului si sanctionarea tuturor defectiunilor, voluntare sau involuntare, aparute in aceasta activitate), functia instructiva (contribuie la largirea orizontului cultural al cetatenilor, atat prin pagini sau reviste specializate, cat si prin furnizarea de informatii din lumea stiintei si a culturii), functia de liant social (cultiva constiinta civia si sentimentul solidaritatii sociale) si functia de divertisment.

Se impune insa observatia ca indeplinirea acestor functii ramane adeseori doar un deziderat, fapt de naste interminabile controverse in jurul rolului, benefic sau malefic, al presei in societate. Sunt, sa recunoastem, controverse justificate. Daca privim presa din Romania cel putin, ca de altfel cea din toate tarile aflate inca in tranzitie, ne putem intreba daca nu cumva functia de informare tinde spre dezinformare, cea de interpretare-spre manipulare, daca se poate vorbi de o functie instructiva sau daca functia de divertisment nu se manifesta ca o miscare cvasi-generala de pervertire a valorilor prin productii al caror prost-gust atinge cote aberante. Sunt intrebari pe care le semnalam, fara a ne propune sa le elucidam.’

Din suportul meu de curs. Vroiam sa o spun eu, dar au zis-o altii mai bine ca mine.

Pentru cei curiosi, cursul e Comunicare verbala si nonverbala, iar profesorul e lect. univ. drd. Cristian Radu.

Clujeni!!! In sfarsitul, momentul pe care il asteptam toti cu sufletul la gura, deschiderea magazinului primordial, a avut loc. Nush cand si nu imi pasa!!! Acum am livrare si noaptea!!

Ce fata gigea mi-s, va spusei si voua. Poate nu returnati favoarea cand o voi cere.

Si acum, despre un subiect putin mai serios, si chiar extrem de dureros.

Pus fata in fata cu probleme serioase acasa, printre care se numara abuzul fizic, verbal si psihic, pentru ca astea vin la pachet, bineinteles, copilul ia decizia extrema de a fugi de la domiciliu, crezand ca aceasta va fi totusi o solutie buna si va remedia cat de cat situatia. E disperat si nu stie unde sa se duca. Ajunge intr-un final la pragul usii mele si il iau sub aripa mea, pentru cateva zile, pentru a-i asculta povestea si pentru a ma gandi ce sfaturi as putea sa ii dau in legatura cu situatia lui de acasa.

Copilul este unul dintre acei multi carora parintii le-au plecat in Italia, Spania, Uk, you name it, we have it. Lasat de izbeliste, minor, ramane in grija unei rude extrem de posesive, e obligat sa isi asume responsabilitatea de a plati facturi si de a stii sa isi administreze banii primiti de la parinti, pentru mancare, haine, scoala si alte lucruri de care ar mai avea nevoie. Pe langa faptul ca e un pic prematur sa iti lasi copilulminor asa, si sa pleci, sa ii arunci responsabilitatile tale, doar pentru mai multi bani, mai e o mare problema.

Si anume omul caruia i-a fost lasat in grija copilul. Care, dupa cum v-am povestit mai sus, il distruge psihic.

Nestiind ce sa fac cu el, i-am propus sa discute cu parintii. Se pare ca nici ei nu au fost receptivi la problema lui, din contra. Urmatorul pas ar fi apelarea la autoritati.

Iar aceasta e problema spinoasa, la care vroiam sa ajung. La cine poti apela, daca ai probleme acasa, nu ai dovezi sau martori, decat cuvantul tau impotriva adultilor care te-au crescut, dar te si molesteaza? Politia. Ce ar putea face politia, mai mult de a da o amenda pentru disturbarea linistii publice? Mai nimic. Protectia Copilului, si aici se complica din nou treburile. De ce? In primul rand, birocratia. Daca se intenteaza un proces, desi e posibil ca pana acolo parintii sa intoarca foarte bine situatia in favoarea lor, iar copilul, pentru faptul ca a fugit de acasa, sa ajunga intr-o scoala de corectie, e cuvantul lui impotriva lor. Nu are nici o aparare, nu are unde merge, e mai mult ca sigur ca ii va fi mai rau daca va complica lucrurile in felul acesta. In plus, cine dumnezeu il apara intr-un proces? Avocatul Poporului, am auzit si eu de el, dar nu mi-e clar pe unde e si cu ce se ocupa.

Si atunci, intrebarea mea e: ce poate face, inafara de a suporta si a inghiti, asteptand intr-un final momentul in care va pleca din casa respectiva si va scapa pentru totdeauna de scandaluri, urlete si batai? Si el e doar un caz. Ce ne facem cu restul? El are totusi o varsta deja. Ce facem cu cei care sunt molestati din frageda pruncie? Ei ce sanse au, pentru a creste intr-un mediu normal si sanatos, daca ar fi apeleze la institutiile care se presupune ca ar apara drepturile copilului?

Nu cunosc mai deloc legile, nu e domeniul meu, dar fiind pusa si eu fata in fata cu anumite situatii din casa mea natala, am intrebat prin dreapta si prin stanga. Acestea au fost raspunsurile pe care le-am primit si eu. Iar solutia mea a fost cea mai proasta pentru mine, dar nu am avut alte variante.

Unde esti tu, PRO TV-ule? Sa te vad acum ce petitii mai faci. Sau asta nu e un caz extraordinar, care sa iti creasca rating-ul?

Asa ma gandeam si eu.

Se ajita lumea prin preajma cum ca trebuie sa mergem cu totii sa votam. De ce trebuie sa votam? Pentru ca trebuie facem ceva, trebuie sa actionam, nu sa stam toata ziua sa ne plangem ca lucrurile nu merg bine. Deci, trebuie sa votam. Pentru ca Basescu se straduie extrem de tare. Avem chiar legatura directa cu el, asa cum altii au legatura directa cu Dumnezeu.

Ce nu pricep eu este urmatorul lucru: de ce se considera inca faptul ca votul universal este o idee buna? Pentru ca ar trebui deja sa ne fie clar ca NU stau tocmai asa lucrurile. In cazul in care nu sunteti de acord cu mine, poftim neste statistici. Romanul nu intelege pentru ce, dar el merge sa voteze, pentru ca stie el ca ar fi de datoria lui sa faca acest lucru, pentru ca are acest drept, drept care a ajuns la el in urma faptului ca multi stramosi de-ai lui au murit pentru a-l obtine. Si uite ca eu vin si spun ca e o idee proasta. Bine, nici ideea de vot cenzitar nu ma incanta si oricum nu ar avea prea mult sens in ziua de azi, ar fi chiar mai rau decat cel universal. E clar unfapt ce tine de domeniul trecutului.

Asa ca, ce propun eu: ia sa introduceti dom`le un examen din ala serios pentru obtinerea unui carnet de drept de vot. Sa voteze doar cei care cunosc problema si au o opinie clara, pe care sunt in stare sa o si argumenteze. Nu cei care inainte de a merge la vot se consulta cu mamica, bunica si pisica, intreband: Deci eu ce trebuie sa votez? Nu avem nevoie de cetateanul turmentat printre noi, pentru ca ne-am saturat de esecuri si ne-am saturat ca incompetentii sa ajunga la putere, din cauza ca ei au reusit sa fenteze mai bine decat concurenta masele.

Pe langa aceste lucruri, recunosc, nu ma voi duce la vot. Nu imi sunt destul de clare lucrurile, asa ca nu ma pot pronunta inca. Prefer sa stau si sa ascult mai multe pareri, si apoi sa reflectez putin si sa imi formez o parere proprie, decat sa merg, alaturi de mase, si sa votez DA, pentru ca asa mi-a spus Basescu.

Si in loc de incheiere: astea is campanii electorale? Intelectul meu, cat de putin si sarac e nu mi-ar permite sa votez cu oameni care se preteaza la asemenea murdarii.

Si tineti minte: inainte de a sari, la vot sau la jugulara altui neam, instigati de vorbe inflacarate,  opriti-va putin pentru a va gandi daca e okay acest lucru si daca nu cumva vi s-au turnat minciuni. Opriti-va putin pentru a gandi. Nu costa mult pentru voi, dar ii va arde putin pe cei care mizeaza pe faptul ca voi nu ganditi.

Stau si ma intreb azi. Mult prea multe, ca de obicei, dar una e mai arzatoare decat toate: oare chiar nu suntem in stare, noi romanii, sa facem o treaba ca lumea? Sa demaram un proiect si sa il ducem pana la capat? Acest proiect, daca se poate, sa fie si un succes? Oare chiar nu exista o echipa capabila de asemenea treburi?

Ce am invatat eu de cand lucrez? Am aflat partial raspunsul la aceste intrebari, iar din marturiile altora, cunoscuti sau cunoscuti de-ai prietenilor, am aflat ca aceste lucruri se intampla si la alte case. Raspunsul este bineinteles NU. Pai de ce, dom`le? Haideti ca va zic eu de ce.

Sa pornim putin si sa discutam intai despre omul care porneste afacerea, denumit generic ‘angajatorul’. In teorie, stim cum ar trebui sa fie si sa gandeasca acesta, pentru ca afacerea lui sa aiba un succes: in primul rand, trebuie sa aiba pregatita o strategie pe termen lung, sa fie dispus sa investeasca mai mult la inceput, pentru ca mai apoi sa culeaga roadele, sa stie sa isi selecteze oamenii si foarte important, sa stie cum sa discute si sa se poarte cu ei. Cum sunt de fapt angajatorii, mai ales cei care conduc celebrele ‘firme de apartament’? Opusul a tot ce am spus eu mai sus. Principala buba a acestei afaceri este atitudinea daunatoare a omului ce conduce. Mai exact, strategia pe termen lung nu exista. Exista doar o idee, definita in linii mari, care ar putea intr-o zi sa devina o idee mai buna si asa mai departe. Vedem noi pe parcurs. Avand o idee slaba de la care pornim, fara a face ceva cercetari si fara a stii mai exact ce se intampla pe piata sau care sunt sansele de reusita, e clar ca mergem la noroc si e clar ca sansele noastre de reusita sunt foarte mici. Dar nu conteaza. Pornim asa, cu aceasta idee in minte. Dat fiind faptul ca zgarcenia este caracteristica principala a acestui tip de angajator, el nu va investi mult in aceasta idee si bineinteles, nu va fi mult prea interesat de calitatea oamenilor pe care ii va angaja, pentru a lucra la proiectul sau. Principiul se numeste: ‘Bag cat mai putini bani si ma fac putred de bogat.’ Pornim de la un sediu care lasa de dorit, spatiu de munca din care multi ar prefera sa scape, calculatoare sau alte instrumente necesare execrabile. E clar ca pana la statutul de putred de bogat e cale lunga.

Cat despre oameni, prin echipa se pot strecura atat elemente valoroase, cat si elemente inutile, irelevante, dar periculoase care nu ar avea ce sa caute intr-un mediu civilizat. Pe acestia din urma eu i-am denumit ‘paduchi’, un termen ce li se potriveste de minune. Tot ce sunt in stare sa faca e sa intre in calea celor care au potential si care doresc intr-adevar sa munceasca, si nu reusesc din motive evidente.

Continuam astfel discutia si ajungem la echipa, adica oamenii care lucreaza pentru aceasta firma. Am stabilit deja care sunt cele doua categorii existente: paduchii si cei valorosi. Care e problema? Pai, simplu: cum ar putea avea succes acest proiect, daca acesti oameni nu se pot aduna si forma o echipa, la modul serios? Munca in echipa presupune comunicare, respect reciproc, interes fata de proiectul pentru care se lucreaza, responsabilitate. Sa discutam putin despre comunicare, termenul despre care se tot scriu pagini intregi, si in spatele caruia s-a dezvoltat o teorie extraordinara, dar care in practica, ne lipseste cu desavarsire. Cum poti avea o comunicare sanatoasa intre aceste doua categorii de oameni? Raspunsul este, dupa cum bine ati ghicit, nu poti. Pentru ca fiecare dintre aceste categorii are interesele sale, unele nobile, altele mai putin nobile. Oamenii valorosi se implica in ceea ce fac, le place munca pe care o presteaza, altfel nu ar fi ales acest post si doresc sa exceleze in domeniul lor si sa invete cat mai multe. Oamenii valorosi lucreaza, iar daca nu o fac, se simt frustrati, neapreciati (vom discuta putin mai incolo si despre acest termen) si cad usor in apatie. Paduchii, pe de alta parte, nu au nici o problema in a sta degeaba si a-si primi banii. Intrebarea: merit oare acesti bani sau nu? nu are nici un ecou in mintea lor. Ce, nu ajunge ca se prezinta la lucru si stau acolo 4/6/8 ore? E un efort extrem de mare. Aceasta categorie are de asemenea doua subcategorii: paduchii inofensivi, care stau si tac din gura si nu fac nimic, si paduchii periculosi, cei care nu fac nimic, dar au pretentii pentru munca pe care nu o presteaza, au impresia ca doar ei sunt cei care muncesc in firma si ii barfesc pe ceilalti angajati peste tot, inclusiv angajatorului, daca au ocazia. Aceasta categorie este extrem de periculoasa, din doua motive: cauzeaza nemultumiri si frustrari si astfel creeaza un mediu nefavorabil dezvoltarii firmei si de asemenea, determina plecarea oamenilor valorosi, care s-au saturat de asemenea ineptii, contribuind astfel la insuccesul firmei.

Sa discutam acum putin despre un al treilea lucru extrem de important si anume, tratamentul acordat angajatilor. Vom discuta la modul general si apoi vomintra putin mai adanc in problema. Mentionasem mai sus cateva cuvinte in legatura cu aprecierea pentru o munca bine facuta. Din pacate, acest concept tine de domeniul SF-ului. Ori nu exista deloc, ori apare in momentul in care un angajat mai vechi isi depune demisia si atunci i se spune, in treacat ca ar mai fi nevoie de el, sau i se face o oferta la fel de buna ca aceea pentru care omul pleaca. Nu mai mare, bineinteles. De cele mai multe ori, nici cand vine vorba de o demisie, aceasta atitudine nu este manifestata. Ce efecte are lipsa acestei aprecieri? Cei valorosi se frustreaza, simt ca muncesc degeaba, isi pierd incetul cu incetul interesul si refuza sa mai dea randament. Paduchii nu prea observa aceste lucruri, pentru ca natura lor lingusitoare le asigura doza de apreciere de care au nevoie, dar nu ei sunt cei ce conteaza. Asa ca, oamenii nostri valorosi nu mai doresc sa munceasca, isi baga picioarele si pleaca, lucru care am stabilit, e daunator si destul de periculos, asta bineinteles in cazul in care ne dorim ca firma noastra sa mearga bine.

Sa intram putin mai adanc in acest subiect si sa observam un alt fenomen, extrem de comun, dar care intra tot in aceasta sfera, a aprecierii. Mai exact, diferenta dintre paduchi si cei valorosi. In cadrul unei companii normale si sanatoase, aceasta diferenta ar trebui semnalata si rasplatita, sau din contra pedepsita pe masura. Cum se intampla de fapt lucrurile? In detrimentul celor care muncesc, bineinteles. Aceasta diferenta nu este nici macar sesizata, iar angajatul care munceste nu isi permite sa isi denunte colegul lenes, din motive evidente. Paduchele si omul valoros au aceeasi remuneratie, cu toate ca unul nu produce, iar altul produce cat pentru doi. Faptul ca acest lucru nu se observa, duce din nou la frustrare, nemultumire si se incheie cu inca o demisie.

Remuneratia este ultimul punct al discutiei, desi unii il considera cel mai important factor in alegerea unui job, eu consider ca intr-adevar e foarte important, dar mai sunt alte lucruri care conteaza cel putin la fel de mult. Care e problema cu banii in firmele acestea? Ca sunt putini, pe scurt. Sunt foarte putini. Sunt sub nivelul mediu si nu se vor mari, pentru ca dat fiind faptul ca firma merge cum merge (ne-am lamurit si de ce), nu exista posibilitatea de a da mai mult pentru angajati. Din nou, ajungem la nemultumiri si demisii. Paduchii dau din gura mult, dar nu pleaca. Rahatul caldut e mediul in care acestia cresc si se dezvolta si cu toate ca ei spun altceva, sunt multumiti de postul pe care il ocupa.

In loc de incheiere, spuneti-mi va rog ca nu am dreptate si ca tot ce am zis e o mare prostie. Vreau sa cred ca se poate face si altfel si ca poti fi apreciat daca faci o treaba buna. Si mai ales, vreau sa cred ca exista romani care nu manifesta un dispret ingrozitor fata de munca, ci sunt dornici sa faca intr-adevar ceva, mai mult decat sa dea din gura si sa urle, cu ocazia voturilor ‘haideti romani sa nu mai dam din gura, sa mergem la vot si sa schimbam lucrurile’ . Spuneti-mi ca se poate si altfel, pentru ca sunt extrem de dezamagita.

***DISCLAIMER***

Orice asemanare cu persoane sau firme reale este pur intamplatoare.

***END OF DISCLAIMER***

Oameni buni, mai tineti voi minte petitia aia a mea, revoltata si suparata si furioasa?? Nah, iaca, au gasit-o si aia de la Evz pe net, cu ocazia acestui articol.

Daca tot e actuala inca problema, ia mai aruncati voi neste semnaturi acolo. Banuiesc ca sustineti cu totii aceasta cauza nobila. Pana si Evz-ul considera ca trebuie sa semnati. Sa va vad!

Cea mai buna veste a saptamanii a sosit!!! Credeam ca nu mai exista nici o speranta, insa soarele a iesit din nou si pentru mine!! Unicul, inegalabilul, spectacularul distonocalm se intoarce pe piata! De acum inainte, nu vom mai accepta calmante din alea triste, pe baza de plante, care nu au nici pe jumatate efectul ceaiului de tei! De acum inainte, distonocalmul va veghea pentru linistea si somnul nostru!

Incep sa ma simt mai bine. Parca se duce si mahmureala, incetul cu incetul. ^.^

Sunt mult prea scarbita si obosita azi pentru a posta ceva serios si lung. Nu vreau sa vorbesc despre cat de mult ma scarbesc romanii si Romania, asa in general, mai ales acum in urma acestui mare scandal care s-a iscat in Italia. O spun altii si o spun mult mai bine decat as avea eu rabdare sa o scriu: aici si aici. Nu vreau sa vorbesc despre stirile senzatie de la ora asta, pentru ca sunt mult prea insipide pentru a mai fi mentionate si aici. Nu vreau nici macar sa fac misto azi si Read the rest of this entry »

Statistici triste, asa cum ne-am obisnuit. Presupun ca sunt lucruri pe care le stim cu totii. Nu vreau sa comentez prea mult pe tema asta, deorece s-a tot discutat si s-au tot spus o gramada de lucruri pana acum, iar parerea mea nu e cu mult diferita de cea a majoritatii. Vreau doar sa spun o chestie: daca e un lucru pe care il regret, nespus de mult, e faptul ca m-am nascut in tara asta. Se putea si mai rau? Poate. Dar se putea si mai bine.

Un mare cacat, daca e sa ma intrebati pe mine. Un mare cacat.

P.S. Apropo, stie careva reclama aia la sampanie, daca nu ma insel, care spunea ca romanii sunt printre cei mai tristi oameni si ii indemna sa bea putin alcool, ca sa se mai inveseleasca? Nimeni??

P.S. Sa nu o aud pe aia cu ‘traim in romania si asta ne ocupa tot timpul’, ca fac cu nervul stang. A zis-o unul si acuma a devenit motto-ul tuturor romanilor. Mai lasati-ne.

Mare targ de job-uri mare! S-au adunat studentii, de zici ca se dadea pita calda, proaspat scoasa din cuptor, pe gratis chiar. Dar nu! Nu pita se dadea, ci super job-uri, de la angajatori de top. Sa va zic care au fost cativa dintre angajatorii de top? Par example, McDonald’s. Evz-ul a publicat si un articol cu iz de elogie despre franciza enternationala, aratand, pe larg, beneficiile obtinute in urma angajarii in cadrul prestigioasei companii. Alt angajator de top? Carrefour. Poti sa te duci sa le aranjezi rafturile, Read the rest of this entry »

Di ce nu vreti ma sa va casatoriti si sa faceti prunci?? Doara nu v-a rugat Basescu, cu lacrimi in ochi? Nah frast!

Si acum, serios vorbind, eu nu pricep o chestie. Daca tot v-ati casatorit, o treaba al naibii de scumpa si de aiurea, din punctul meu de vedere, voua tot nu va e mila de bani si mai bagati si in divorturi? Inteleg ca sunt cazuri si cazuri, dar ma gandesc cu groaza la toti banii aceia risipiti, care putea fi indreptati pe cai mai bune. Da, da, copiii aia din Africa mor Read the rest of this entry »

Intrebare pentru astia de lucreaza la birou, intr-un coletciv mai mic sau mai mare: aveti printre voi un coleg care, din diferite, diverse si inexplicabile motive, e certat cu gelul de dus, buretele si apa (sapunul usuca pielea, renuntati la el, daca nu e dove, ofcors)? Si vi s-a intamplat in pauza de tigara sa schimbati priviri sau barfe semnificative cu restul colegilor, referitor la sus-numitul neintegrat in societate? Intrebarea mea pentru voi e: de ce nu i-ati spus direct, pe fata, concis si clar, ca Read the rest of this entry »

Presa libera? Ce gluma buna!

Ei dracie cu palarie! Se pare ca mi-am ales bine domeniul. Eu si inca o gramada de zevzeci fara o directie precisa si un scop clar.

Doar o nelamurire: sa vad eu anuntul ala pentru job in marketing care nu cere studii superioare de SPECIALITATE + un anisor sau doi acolo, de experienta IN DOMENIU. Nu de alta, dar la cum vorbesc acesti domni si doamne in articol, Read the rest of this entry »

Unii vad totul in roz, altii nu. Eu zic ca Paler avea dreptate cand zicea ca suferim de un optimism din ala tampit de enervant si ca din cauza lui nu prea vedem lucrurile asa cum sunt, adica asa cum ar trebui. Bine, el a spus-o cu alte cuvinte, dar Read the rest of this entry »

Sa fie clar! Noi nu chiulim, noi ne luam un moment liber pentru a cujeta si pentru a ne detensiona si pentru… ma rog, ideea este ca noi nu chiulim! (imi place ultima parte a articolului^.^)

P.S. In medie 3 minute? Da frast! Poate 5 minute. Nu de alta, dar acum tigara se fumeaza pana la filtru, ca e scumpe. Da, au scumpit din nou Pall Mall-ul. Cu 10 bani, dar deh, l-au scumpit.

Oh doamne! S-o trezit inca unu cu gura mare.

Ce-mi place la nebunie in aceste articole nu e sa constat cam cat de proasta e imaginea tarii noastre, care mie personal mi se pare mai proasta decat tara in sine, ci sa vad ca e prezentata doar o parte a monedei. Cea in care romanii are teh devil, plecati prin alte tarisoare, care pana la sosirea celor nenorociti erau curate, crime-free si toti cetatenii se iubeau intre ei Read the rest of this entry »

Apropo de chestia asta, care e intr-adevar absurda, mai e o treaba. Eu am patit-o sa ma duc la interviu de job si sa fiu respinsa din cauza faptului ca sunt fumatoare. Discriminare pe fata, da, clar, dar unde sa il dai in judecata pe om? Nu de alta, dar Read the rest of this entry »

Sunteti siguri ca ati ales meseria potrivita?

Stiam eu! *sigh*

Si acum, toti urlam in cor: Fir-ar a dracu de UPC, RDS (erdeesh)… continuati voi lista cu alte companii fantoma de prin orasele voastre.

Internetul asta mioritic e ca ardeleanu`: las` ca este vreme, pentru toate. Nu ne grabim niciunde. Fix acolo unde nu trebe, acolo e mai data naibii treaba.

Da, is ardeleanca, stiu si eu ca ne miscam incet, mai taceti din gura ca v-am auzit. Da` voi ati auzit vorba aia latineasca Festina lente? Pai va rog, luati aminte.

No` ham, fratilor!

Ma fir-ar a dracu de prognoze meteo, ca tate is ale dracu`! Pai cum nu? Io-te, ieri imi ziceau cei de la evz ca de azi tata lumea o umbla in tricou. Io, ca fraieru care tremura cu tigara in gura, dimineata, Read the rest of this entry »

Citind pe acilea, pe wordpress, mi-am amintit ce vroiam sa va arat acu ceva zile, dar tot uitasem. Ca tot s-a pornit razbelul impotriva fumatului (sper ca nu impotriva fumatorilor, ca atunci ne suparam urat de tot), hai sa videti si voi unde s-a ajuns, in cazuri izolate precum unele orase californiene.

Faptul nu ar trebuie Read the rest of this entry »

Daca tot nu v-am scris aseara nimic (am avut nervi si raceli si blablabla) (dar am sa ma tin de promisiune), hai sa va arat ceva ce mi-a umplut inima de mandrie, chit ca nu ma pasioneaza muzica formatiei respective.

Probabil ca stiti deja faza si voi, dar nah, pentru cei care nu stiu, ii invit sa arunce ochii aici si sa aplaude.

Botache mere sa dea telefoane amu.

Servus la toata lumea!

ASTA e modul in care stim sa avem grija de copiii nostri. Pe langa faptul ca ii maltratam, ii si abandonam si nici macar nu dam doi bani pe sentimentele lor.

Am citit acel articol si e pentru prima oara intr-o vreme lunga cand mi-au dat lacrimile, vazand scrisorica de ramas-bun a acelui copil.

Oameni buni, voua chiar nu va pasa de treburile astea sau ce mama dracu e in capul ala al vostru? Ca eu nu una nu pot intelege Read the rest of this entry »

Pentru ca tot a inceput de curand un nou an universitar, as vrea si eu sa spun cateva vorbe, pentru bobocii care ar fi interesati sa mai auda cate una alta.

Citisem ieri un articol foarte interesant pe hotnews si vazusem si un post pe wordpress in legatura cu sistemul acesta pacatos, care ne ia din liceu, ne trece prin toate apele si la sfarsit ne da diplome de someri si vroiam sa comentez cate putin despre acest subiect pe care il cunosc al naibii de bine. Sa incepem cu inceputul, cum s-ar spune: cea mai mare buba, faptul ca facultatile sunt Read the rest of this entry »

Inspirată de iniţiativa dragului meu Dorin, am spus că vreau să fac şi eu o clarificare, nu de alta, dar mi s-a aprins cam urât flacăra şi nu am ţinut cont că am fost cam nesimţită, lucru de care îi acuz pe cei care nu mi-au dat dreptul la părere.

Deci, precum urmează: i-am numit imbecili notorii pe aceia care au semnat petiţia nu pentru că le-ar fi păsat cu adevărat de subiectul în sine, cum ştiu că Read the rest of this entry »

No hai fratilor, ca petitia mea tocmai a fost scoasa din cuptor. E proaspata si calda.

Semnati si dati mai departe!

P.S. Eu o sa dispar putin. Ma intorc luni, marti, pe acolo. V-am tucat.

Pana cand imi pun eu geniul creator in miscare si fac documentul promis, dati un click aici. Daca pentru animale ati semnat asa multi, hai sa vedem cati semnati pentru o chestie de genul asta.

P.S. Daca tot ati vazut si ati semnat, dati si mai departe.

Daca tot aveti asa un chef nebun de a semna petitii, hai ca va dau eu un subiect pertinent pe care il dezbateti si sa il denuntati: o petitie impotriva furtului de bani, care se petrece in fiecare zi, prin alimentari. Pe pretextul ca nu are marunti, doar gumite sau bombonele, vanzatoarea nu mai da monede. Radeti voi radeti, dar eu incep sa ma gandesc serios sa adun gumitele si sa platesc cu ele in loc de bani. Nu de alta, dar se aduna si incepe sa ma calce pe nervi. Unele nici macar nu se obosesc sa ma intrebe daca imi convine sau nu. Imi pun gumita in mana, cu o mutra acra si ma trimit la plimbare.

Stiu, stiu. Botache nu are inima. Cand vine vorba de animale, Read the rest of this entry »

Pe un ton mai putin comic…

Chiar dacă cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din toată inima lui/ei.

Stăteam azi şi mă gândeam din nou la aceeaşi chestie la care mă gândesc de fiecare dată când sunt deprimată. Cuvântul “acasă” mă scoate din minţi, pentru că habar nu am ce înseamnă. Nu cred că aş putea fi mai pierdută sau dezrădăcinată decât sunt acum. Chiar mi-a venit în minte o chestie: nimeni nu a făcut parte niciodată din viaţa mea. Toţi acei oameni, care la un moment dat mă înconjurau, Read the rest of this entry »

Doamnelor şi domnilor, despre ceea ce urmează să vă povestesc eu în rândurile ce urmează probabil dumneavoastră aţi aflat deja. Infamia acestei situaţiuni însă mă împinge totuşi să vă spun, cel mai probabil pentru a-mi vărsa şi eu nişte frustrări şi pentru a-mi exprima opinia proprie şi personală în legătură cu această mârşăvie.
Săptămâna trecută, mă uitam şi eu ca orice om plictisit la ştirile de la ora 7, pe Protv. În mod normal, Read the rest of this entry »