Category Archive

Bai fratilor, deci nu mai pot de nervi.

Deci, sa detaliem ca am de zis si de injurat si de nu zic si nu injur fac si moarte de cactusi sau ce plante mai am pe aici prin casa. Asa.

Pe langa faptul ca RDS nu functioneaza cum trebuie, din nou, dupe 1000 de telefoane, dupa 100 de vizite la domiciliu, dupa nenumarate invective (sau injective, varianta pentru tsoparlani, daca sunt si din aia prin public, ca sa se vada ca nu fac discriminari) si dupa un infinit numar de nervi, ma uit si eu pe ejobs sa vad ce joburi mai apar. Da, sunt in cautare de job. Sunt la ID tocmai din cauza ca vreau sa lucrez. Am oroare fata de scolile din ro, dupa cum bine ati citit de multe ori pe blogul acesta, asa ca prefer sa fac ceva productiv cu timpul meu pana binevoiesc aia sa imi dea diploma. Deci vreau sa lucrez. Nu imi place DELOC sa stau acasa. Urasc sa stau acasa si sa frec menta. E plictisitor. Bat netul in lung si in lat toata ziua, citesc toate aberatiile care este, ma joc, bag si un film, ma uit la un teve, mai cetesc (am mentionat ca is cam pe dinafara prin Brasov ca nu cunosc pe nimeni si deci nu ies la baute cu oameni si imi lipseste al naibii de tare) dar totusi, e de cacat. Nu trece timpul asa usor si eu ma plictisesc de mor. Imi vine sa ma urc pe pereti uneori, dar din pacate, mama nu m-a facut spiderman (frast, macar asa aveam o ocupatie interesanta). Asa, deci, inca o data va spun, ca sa intelegetsi bine de tot: caut un job.

Acuma avem o problema cu jobul asta. Ca eu nu vreau orice. Ca io am pretentii. Am lucrat deja cat sa am ceva experienta pentru cv ca sa fie luat in seama pentru un entry level destul de okay plus ca is la PR la faculta. Deci caut ceva dragut si misto in PR. Sau p-acolo. Ca PR e multe in ro, numa PR nu. Sau cel putin in provincie nu e. Ca sa ne intselegem, ceva job de birou, fulltime, salar fix si dragut si sanse de promovare si alea alea. Cunoasteti procedura.
Si bineinteles, intru pe ejobs, ca acolo e grosul joburilor, alea relevante.  Am incercat si alte site-uri, dar majoritatea publica aceleasi joburi ca cei de pe ejobs sau se incarca extraordinar de greu, iar eu nu are rabdare si chef sa stea dupe serverele lor lente si nemernice. Asa.

Deci vrem PR, Brasov, intram pe ejobs. Pe langa faptul ca nu exista mai nici un job care sa se apropie de acest domeniu, macar cu cativa milimetri, avem o gramada de anunturi absolut hilare/nesimtite/cretine/imbecile (alegeti voi una dintre ele, toate sunt corecte).

Sa vedem cateva dintre cerinte. Apropo, astea is pentru entry level. Sa ne intelegem de la inceput. Le luam pe liniute, asa ca la scoala, la istorie, ca mie asa imi place:

- experienta minim 1-2-3 ani: bine mai tati, dar DE UNDE? numai ce am terminat liceu/facultate, de unde dumnezeu sa am eu atata experienta in vanzari/marketing/it/pr/you-name-it? Oh, dar nu e doar atat. Sa vedeti si pentru ce se cere astfel de experienta. Ai un job de consultant relatii cu publicul. Nu va lasati inselati de titlu, le trebuie doar o tipa care sa stea langa un telefon, sa raspunda la el si sa zica neste trebi despre compania respectiva sau sa directioneze apeluri prin alte parti. Nimic fancy, nimic care sa ceara studii superioare, nimic extravagant. Dar ei vor experienta de minim 1-2-3 ani. Pentru ca tu sa le raspunzi la telefoane. Am mentionat ca si salarul e pe masura faptului ca raspunzi la telefoane si nu pe masura experientei tale? Da, cam asa e.

- studii superioare: luam acelasi exemplu. Sau si mai frumos, unul dintre preferatele mele de fapt, consultant vanzari. Ce este consultantul de vanzari? Este ala caruia acuma 4 ani, cam asa, ii zicea vanzator. Trolu ala din magazin caruia i te adresai sa iti dea un prods de pe raft sau sa iti zica daca are alt model pe stoc sau din astea. Da, trolul acela este acum consultant vanzari. De ce? Pentru ca acum clientul are nevoi speciale, iar consultantul de vanzari trebuie sa stie sa le satisfaca Deci are nevoie de studii superioare. Pentru ca doar la facultate a invatat cum sa raspunda frumos si articulat la intrebarile aluia care vrea sa isi un frigider si nu stie de care. O alta idee frumoasa ar fi cum ca consultantul de vanzari ar trebui sa stie exact de cum intri pe usa ce produs iti doresti si care ti se potriveste. Cum sta treaba de fapt? Trolii astia tot vanzatori le zice. Acuma, avem doua tipuri de vanzatori: cei care lucreaza pe salar fix si niscaiva bonuri si cei care lucreaza pe comision. Dam exemple: merg la domo sa iau frigider (ei cautau consultant vanzari pentru brasov, daca tin bine minte). Consultantul vanzari? Nicaieri. Merg prin tot magazinul? Nicaieri. Cobor, iacata-l pe bou. Sta lejer fara nici o treaba. De fapt, asta a invatat el la facultate. Dar nu scria pe cv si nici in anunt treaba asta, asa ca mergem mai departe. Pe langa ca habar nu avea sa imi prezinte ca lumea un produs, il durea cam in cot daca le fac sau nu vanzare. El are salar fix, il doare in cot. Ca sunt sau nu vanzari, el e multumit. Asa. Cei care lucreaza pe comision, precum fetitele de la Meli Melo iti zambesc, iti dau buna-ziua, sunt dragute, dar sunt niste vulturi de fapt. Ele incearca sa iti identifice nevoia, bineinteles, dar incearca sa iti identifice si alte nevoi, ca sa cumperi cat mai mult, ca sa aiba ele un comision cat mai mare. Vulturi, precum ziceam. Bineinteles, e nevoie de studii superioare si in acest caz. Pentru ca la facultate inveti cel mai bine cum sa interactionezi civilizat si frumos cu oamenii. Daca nu faci facultatea, esti un imbecil si-un salbatec crescut in jungla.

- o a doua limba straina reprezinta un avantaj: ce ma?? Repeta te rog ca nu te-am auzit bine. O a doua limba straina care? Bai tu esti prost sau faci misto de mine aici? Ai capiat? Ah nu, chiar asa scrie in anuntul tau. Anunt detaliat, pentru o firma serioasa, pentru un post decent. O a doua limba straina. In caz ca nu v-ati prins, hai sa va zica Botache care-i spilu. Apa-i treaba merge asa: la ce pana mea le trebe astora cunostintele mele in ale francezei (presupunand ca aia e a doua limba)? Adica….Lor nici macar nu le pasa ca e franceza sau spaniola sau finlandeza. Ei nu sunt interesati care este aceasta limba, doar sa apara pe cv. De ce? PENTRU CA ASA E TRENDY. Pentru ca asta e ceea ce cer toti, in dorinta de a se arata dastepti. Dar de fapt, arata ca neste IMBECILI.

-abilitati excelente de comunicare/tehnice/design/you-name it : Majoritatea (ca sa nu generalizam, desi nu ar fi o greseala atat de mare) anunturilor cer excelente abilitati de orice fel. Excelenta e cea mai de pret, e cea pentru care angajatorii se dau in vant, pe langa diplome, limbi straine si experienta la greu. Intrebarea pertinenta, logica, de bun simt e: da` remuneratia si conditiile de munca e excelente, adica pe masura cerintelor? Sa fiu si io fata gigea si sa va zic raspunsul?? Hai ca nu vreau sa va las cu ochii in soare asa ca va raspund: in majoritatea cazurilor, raspunsul este NU. S-a auzit si acolo in spate? NU!!! DIncolo in stanga? DIncolo in dreapta? Ati auzit? NU!!!! Bun. Ma bucur ca ne intelegem bine.

-creativitate, dinamism, spirit de echipa: probabil ca nu e nici o echipape acolo, poate doar haosul general din firma, nu vei fi nevoit sa iti folosesti in nici un fel creativitatea, iar dinamismul te va ajuta sa le bagi bani in buzunar in timp ce ei iti vor da mult mai putini decat meriti. Dar spune tu, tu asta care nu are nici un pic de experienta, tu asta care tocmai ai iesit din liceu, asa-i ca suna dragut o asemenea cerinta? Asa-i ca parca ai vrea sa te angajezi la aceasta firma? Exact. Tu si multi alti….incepatori. Bineinteles, e trendul, deci trebuie sa cerem creativitate. E nevoie de multa creativitate pentru a sta in fundul magazinului si a nu il baga in seama pe client. Si din nou, asta se invata doar in facultate.

Acestea ar fi cele mai frecvente cerinte. Acum sa revenim putin la situatia mea. Voi ma stiti pe mine, mai rea de gura si mai spurcata asa, dar stiti ca is de treaba. Mai stiti si ca is desteapta. De restul va zic io. Nu am studii superioare, deci nu pot raspunde la telefoane si nu pot consulta clienti (le-am facut deja pe ambele). Nu am experienta de 2 ani pentru ca acum 2 ani am terminat liceul si apoi am pierdut un an cu o facultate.  Nu am excelente abilitati de comunicare, dar ma descurc destul de frumos. Cred ca o sa fiu excelenta dupa ce imi dau astia de la Babes diploma. Stiu engleza, ma descurc cu inca doua limbi (da, da spaniola si franceza, mai degraba spaniola).  Sunt creativa (daca io nu-s creativa la invective, apai nu stiu cine ii), vreau sa lucrez (asta e o mare calitate in ro) si suna bine si faza cu echipa. De ce nu imi gasesc de lucru? Nu stiu, dar ma gandeam ca poate imi explica cineva din public. Valoare am, vorba vine.

Dar sa nu ne mai gandim la mine. Concluzia este ca, de fapt sunt doua concluzii:(le luam din nou pe liniute)

- nu sunt joburi in PR in provincie (sau cel putin nu in Brasov) si nu prea cred ca ma voi angaja prea curand

- astia care fac anunturile sunt ori imbecili ori tampiti si nu prea cred ca ma voi angaja prea curand

Acum m-am calmat. Puteti continua voi discutia. Eu va ascult.

P.S. Ce trist e ca ne-am nascut intr-o astfel de tara…

Pentru cei care se intreaba pe unde e Botache, de ce nu mai scrie si de ce nu mai are chef sa raspunda pe mess la mesaje, am adus-o pe Botache aici sa va dea ea socoteala personal. Atentie! Nu va asteptati la prea multe. E un simplu mini-interviu.

Q: Unde ai disparut, Botache? Fanii tai sunt ingrijorati.

A: N-am chef de oameni momentan. Sunt in vacanta.

Q: De ce nu mai scrii? Ti-ai pierdut talentul?? (horrors of horrors)

A: Nu, sunt tot la fel de funny ca in prima zi. Doar ca blogul acesta e un part time job pentru mine. Iar acum sunt in vacanta, cum am spus mai sus. Sunt jobless, odihnita si multumita.

Q: E adevarat ca te-ai lasat de fumat? Fanii tai sunt ingrijorati si de sanatatea ta.

A: Da, m-am lasat de fumat. Apoi m-am apucat de dulciuri si mcdonald’s. Ah, si kfc. Si cola. Si seminte. Si s-a intamplat un lucru urat de tot. Acum insa mi-am facut abonament la sala. Mananc o gramada de fructe si salate si pui din ala bun de la chinesse. Imi si gatesc, dar uneori nu prea am chef. Mai mult zama, ca la noi in Ardeal.

Q: Si cand ai de gand sa te intorci? Ne e dor de tine. iti verificam blogul zilnic.

A: Habar n-am. N-am nimic de spus sau scris. Asta e adevarul. A fost o perioada mai ciudata si incerc sa imi revin si sa fiu okay, ca atunci cand lucram si eram la Cluj. Probabil cand ma voi simti la fel de bine ca atunci, o sa mai scriu pe aici. Ideea e ca voi mai scrie. :D E doar o situatie temporara, ce se intampla acum.

Q: Ai ceva de transmis fanilor tai?

A: Mersi de ingrijorari si preocupari pentru sanatatea mea. Sunt bine. Ne vom vorbi cand va fi cazul. Bonsoar.

Botache a plecat sa isi ia magneziul si calciul de care are nevoie disperata si sa isi faca ceva de mancare. Banuim ca asta ar fi fost tot ce avea de spus. Momentan. Asteptam cu nerabdare o mare revenire. Pana atunci, incheiem transmisiunea live, din studioul Racadau. Va multumim pentru atentie. La revedere!

După cum bine se ştie (tot urlu pe aici de câteva zile încoace), sunt ocupată în aceste minunate şi însorite zile ale lui martie cu despachetat tâmpenii, pus în ordine tâmpenii şi căutat de mobilă pentru a băga undeva aceste tâmpenii. Aşa că eu şi cu domnul Botache, înarmaţi cu nervi, răbdare şi muuuuuuuuuultă dragoste am pornit către multele 2, 3 magazine de mobilă de prin Braşov. Cu chiu cu vai, am găsit ceva la un preţ normal, un dulap super mare şi tare, ce are o culoare oribilă, tomnatică şi mizeră, care trebuie să ajungă any minute now pe la noi acasă. Neşte oameni şi-au luat angajamentul de a veni să îl aducă şi să îl monteze. Trebuiau să fie deja aici la o anumită oră. Dar nu au sosit.

Sună cunoscut, nu? Şi destul de recent avusesem aceleaşi neînţelegeri cu acei frumoşi băieţi de la Domo care nici măcar nu ma băgau în seamă (probabil din cauză că nu îşi pot coborî nasul la înălţimea mea şi probabil pentru că sunt tipă, însoţită de un tip, deci ar trebui să stau în colţul meu cuminte şi să tac, pentru că eu nu mă pricep la lucruri din astea) şi pe care a trebuit să îi tragem puţin de mânecă pentru a se ţine de cuvânt.

Şi totuşi. Acum s-a întâmplat ceva ciudat, ceva diferit, ceva parcă ireal pentru serviciile oferite de magazinele de orice fel din România. Oamenii cu mobila m-au sunat. La 5 minute după ora la care trebuiau să ajungă, m-au sunat.

‘Alo, doamna Lazăr?’

‘Nu, doamna Botaş, dar mă rog.’

‘Mă scuzaţi, vroiam doar să vă anunţ că vom întârzia o oră, dar sigur venim în această seară.’

Surprize, surprize.

‘Oh, okay, dar sper că veniţi 100% că eu am nevoie de porcăria aia. Mare nevoie. :D’

‘Sigur că da. Săru`mana.’

M-au sunat. Nu contează că au întârziat. M-au sunat pentru a mă anunţa că vor întârzia. Nu mi s-a întâmplat niciodată în această viaţa un asemenea fenomen. Încă nu îmi vine să cred. Stau şi îmi amintesc de cei de la Rds, pe lângă că au întârziat o oră (că cică din cauza traficului, păpuşe, că din someşeni până în zorilor am făcut o oră, hehe), a mai trebuit şi să le dau 3 telefoane în acest timp pentru a mă asigura că nu vor întârzia mai mult de oră.

Cu alte cuvinte: Fraţilor, dacă tot e să întârziaţi, aveţi numărul meu de telefon. Luaţi aparatul în mănă şi sunaţi-mă, în frast, să ştiu şi eu care-i faza.

I mean, cer chiar aşa de mult?

Btw, aştept din nou Rds-ul. Cică în maxim 30 de zile. Începem să pariem?