You are currently browsing the monthly archive for ianuarie, 2008.
Nah bre, va place noul look au ba?
Tre sa trag de voi ca sa ziceti ceva. A dracu pielea aia pe voi.
Sa va aud!
Ziceam de ceva vreme ca voi face un rezumat al unei provocari din trecut, iar acum ca sunt in pauza de neuron, am vreme sa scriu ce si cum. Btw, e pentru mine treaba asta. N-are nici o legatura cu voi, dar nah, o sa scriu in dreptul lor ce si cum, in cazul in care le-am vazut deja.
Deci da, sa incepem:
Lions for lambs: marele trend mare, terorismul si America, si totusi, mi-au placut dialogurile; da, il recomand
Nostalghia: da, o sa il vad candva si pe asta, sper
The Wall: mie nu mi-a placut; sunt impacata cu cu statutul meu de another brick in the wall
Persepolis: loved it; half cute, half sad, somewhat tragic; al naibii de tare fata aia + animatie misto :D
Leggenda del pianista sull’oceano, La: not yet
Chicago: bine ca mi-am amintit!
Lemony Snicket’s A Series of Unfortunate Events: cute kids
I am legend: Singurul om de pe lume nu e singur? Oh crap. Ze monsters are coming. Oh crap. Me iz gonna sacrifice myself for the sake of all human beings. Oh well. Bye.
Laberinto del fauno, El: yup, we liked it, finalul ne-a atins.
Perfume: The Story of a Murderer: still don’t like it
Takeshis’ : file not found
Revolver: i just need some time, baby
Pirates of the Caribbean: tata seria! jenial!
Ghost World: The cartoons were funnier. Daria in real life? Neah.
Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom: yes, yes, liked it
Mr. Woodcock: e pe lista
Coffee and Cigarettes: nu, mersi
Asa, si in loc de incheiere, va spun sincer ca nu are sens sa va luati de gusturile mele in materie de filme. Nu de alta, dar fiecare cu starea lui de spirit, si pentru mine, astea sunt filmele, stari de spirit. Daca ma prind bine, daca nu, incercam altadata. Daca tot nu merge, asta e. Bine, si imagini frumoase.
Si cam atat. Prea multa activitate azi pe blog. Ma duc sa invat. Pa.
Apropo, a iesit lista aia cu nominalizatii la Oscar si pare sa arate bine. Ma voi uitat la filme si voi face poate si niste recomandari, dar pana atunci, uite ce trebuie sa vedeti voi si ce are premiera in 1 februarie la noi :
Apropo de filmul asta, site-ul meu preferat spune ca personajul a existat pe bune. :>
Cam atat vroiam sa va spun. Asta mi se pare cel mai tare din toata lista aia de nominalizati. Trebuia sa il recomand cu caldura. Cu toate ca nu l-am vazut, am vazut restul filmelor facute de astia doi impreuna si au fost super tari. :D
Enjoy.
P.S. Cum pana mea sa existe in limba romana verbul a anvizaja? Ce pana mea e asta?
Nah, hai sa va informez si pe voi in legatura cu mirificele mele planuri de viitor. M-am tot abtinut, dar acuma e oficiala treaba.
Mi-am dat intr-un final demisia. Astept sa se termine si saptamana asta, pentru a scapa de tot. After that, o sa fiu unemployed. Dar asta nu e o problema prea mare.
A doua treaba e ca e sesiune si invat. Si imi place. Dar ideea e ca sunt putin mai ocupata decat ar trebui saptamana asta, asa ca nu va asteptati la prea multe interactiuni cu Botache. Dar revin, promit. Asa cum fac de fiecare data.
Asa, si ultima treaba e ca ma mut. Plec de tot din Cluj. O sa imi fie dor de fetele mele, dar deh, nu mai e de stat pentru mine aici. Nici ofertele de job-uri nu is excelente, facultatea mi-e la mare distanta, acasa mi-e frig si ma plictisesc de mor. Cam asta am facut de fapt de cand am poposit pe deal, m-am plictisit. Ma duc la Brasov. Sper ca si putin mai departe, dar asta e o alta discutie, pentru alt post. Da, da, e si domnul Botache pe acolo, va fi interactiv. Mai putina plictiseala decat acum, in orice caz.
Si cam asta ar fi tot. Bafta pentru cei in sesiune, spor la munca pentru ceilalti.
Ne mai auzim. :>
Nah, care-i din Cluj si are chef sa iasa in seara asta la o bere?
Invitatie din partea a trei fete cucuiete.
Şi pentru că mă citiţi de atât amar de vreme şi pentru că mă iubiţi cu atâta devoţiune, am considerat azi că ar trebui să fac ceva mai mult decât de obicei pentru a vă întoarce favoarea. Aşa că am stat cuminte în timp ce draga mea Cristina m-a frecat cu ceva bureţi şi pensule şi alte instrumente muiereşti şi apoi, m-a pozat. Ce e mai jos e o selecţie de imagini care exprimă spiritul botachian în toată splendoarea lui. Read the rest of this entry »
Care ma felicita? Mi-am dat demisia. :D
Ah, si am neste examene in week-end.
Si arat bine azi.
Si gata. Week-end fain.
Hai pa!
‘Institutiile mass-media sunt initiatoare ale comunicarii. Aceasta situatie se refera la rolul primordial al presei, acela de a furniza informatii. Pe langa aceasta functie, se mai pot aminti: functia de interpretare, functia critica (controlul activitatii institutiilor statului si sanctionarea tuturor defectiunilor, voluntare sau involuntare, aparute in aceasta activitate), functia instructiva (contribuie la largirea orizontului cultural al cetatenilor, atat prin pagini sau reviste specializate, cat si prin furnizarea de informatii din lumea stiintei si a culturii), functia de liant social (cultiva constiinta civia si sentimentul solidaritatii sociale) si functia de divertisment.
Se impune insa observatia ca indeplinirea acestor functii ramane adeseori doar un deziderat, fapt de naste interminabile controverse in jurul rolului, benefic sau malefic, al presei in societate. Sunt, sa recunoastem, controverse justificate. Daca privim presa din Romania cel putin, ca de altfel cea din toate tarile aflate inca in tranzitie, ne putem intreba daca nu cumva functia de informare tinde spre dezinformare, cea de interpretare-spre manipulare, daca se poate vorbi de o functie instructiva sau daca functia de divertisment nu se manifesta ca o miscare cvasi-generala de pervertire a valorilor prin productii al caror prost-gust atinge cote aberante. Sunt intrebari pe care le semnalam, fara a ne propune sa le elucidam.’
Din suportul meu de curs. Vroiam sa o spun eu, dar au zis-o altii mai bine ca mine.
Pentru cei curiosi, cursul e Comunicare verbala si nonverbala, iar profesorul e lect. univ. drd. Cristian Radu.
Observai eu astazi, uitandu-ma pe mirificele statistici, sa vad de unde mai vine oamenii pe meleagurile botacheiene, ca sunt cel mai bun referrer pentru nightbuyers.
Si ce m-am gandit eu? Daca tot le fac publicitate, nu ziceti ca as merita si eu o compensatie? Sa zicem, cateva comenzi fara taxa de livrare?
Da, stiu, am pretentii mici.
I miss the good old days, cand se mai puteau face chestii marete si mai puteai avea ceva aventuri misto.
I could have been a great pirate. Botache, the pirate. Spectacular!!
Aia ar fi fost intr-adevar o aventura. Acum ce sanse am? Or imi iau un amant si ma duc pe undeva la tropice cu el, or plec de una singura, tot pentru chef, bautura si sex. This is not an adventure. Evenif the sex iz good.
Oh well.
Bu still, Botache the pirate. *dreamy*
Peseu: Ahoy mate!!!
Doamnelor, domnilor si restul, va anunt ca azi am fost pe teren, in cautare de senzational. Fanii cere si Botache trebuie sa se conformeze.
Asa ca m-am dus in locul cel mai potrivit pentru a gasi asa ceva pe net, si anume minunatul, senzationalul, unicul tabloid CANCAN. Ati facut pana acum vreo vizita pe acolo?? Nuuuuuuuuuu??? Haide ca va zic eu cam cum sta treaba.
Pe prima pagina, de cum intram, sare la jugulara noastra o reclama. Ghinionul e ca daca nu stii sa feresti bine mouse-ul si nu ai control asupra lui, ai putea chiar sa dai click. X-ul ala e din ce in ce mai mic si din ce in ce mai greu de gasit. E un facut, vor sa ne oblige sa le cumparam ziarul, nu sa il citim de pe net. Proasta strategie, pentru cei perseverenti ca noi, de altfel.
Mergem mai departe si ajungem sa vedem si ce contine mai exact prima pagina. O gramada de poze, fiecare mai senzationala si mai cu potential de bomba ce sta sa explodeze. Ceva reclame, prea mult flash, haos si nebunie. Totul foarte asemanator cu mintile oamenilor ce devoreaza aceste minunate stiri.
Dar vai!!! Sa nu fiu nesimtita!! Sa va dau neste exemple de stiri extraordinare, pe care cu siguranta nu le veti gasi in alta parte (din fericire):
-barbati potenti si femeile lor
-extraordinar de senzational, marca CANCAN (cacofonie voita, da)
-stirile relevante din showbiz-ul mioritic
-putin despre sanatate, sexuala evident (daca dragoste nu e, apai nimic nu e!)
-inca o stire despre Ioana Basescu (despre taticul scrie in ziarele alea mari si serioase)
Acestea fiind spuse, sper din tot sufletul ca v-am convins sa nu cititi asa ceva. Am citit eu pentru ca voi sa nu va poluati mintile in van. Daca sunteti insa casnice si ne…satisfacute, revista e pentru voi. E okay. Oricum nu mai aveti alta scapare.
Pe data viitoare cand ma duc pe teren, sper sa aduc ceva folositor. Azi doar facem misto.
Pa!
Clujeni!!! In sfarsitul, momentul pe care il asteptam toti cu sufletul la gura, deschiderea magazinului primordial, a avut loc. Nush cand si nu imi pasa!!! Acum am livrare si noaptea!!
Ce fata gigea mi-s, va spusei si voua. Poate nu returnati favoarea cand o voi cere.
Si acum, despre un subiect putin mai serios, si chiar extrem de dureros.
Pus fata in fata cu probleme serioase acasa, printre care se numara abuzul fizic, verbal si psihic, pentru ca astea vin la pachet, bineinteles, copilul ia decizia extrema de a fugi de la domiciliu, crezand ca aceasta va fi totusi o solutie buna si va remedia cat de cat situatia. E disperat si nu stie unde sa se duca. Ajunge intr-un final la pragul usii mele si il iau sub aripa mea, pentru cateva zile, pentru a-i asculta povestea si pentru a ma gandi ce sfaturi as putea sa ii dau in legatura cu situatia lui de acasa.
Copilul este unul dintre acei multi carora parintii le-au plecat in Italia, Spania, Uk, you name it, we have it. Lasat de izbeliste, minor, ramane in grija unei rude extrem de posesive, e obligat sa isi asume responsabilitatea de a plati facturi si de a stii sa isi administreze banii primiti de la parinti, pentru mancare, haine, scoala si alte lucruri de care ar mai avea nevoie. Pe langa faptul ca e un pic prematur sa iti lasi copilulminor asa, si sa pleci, sa ii arunci responsabilitatile tale, doar pentru mai multi bani, mai e o mare problema.
Si anume omul caruia i-a fost lasat in grija copilul. Care, dupa cum v-am povestit mai sus, il distruge psihic.
Nestiind ce sa fac cu el, i-am propus sa discute cu parintii. Se pare ca nici ei nu au fost receptivi la problema lui, din contra. Urmatorul pas ar fi apelarea la autoritati.
Iar aceasta e problema spinoasa, la care vroiam sa ajung. La cine poti apela, daca ai probleme acasa, nu ai dovezi sau martori, decat cuvantul tau impotriva adultilor care te-au crescut, dar te si molesteaza? Politia. Ce ar putea face politia, mai mult de a da o amenda pentru disturbarea linistii publice? Mai nimic. Protectia Copilului, si aici se complica din nou treburile. De ce? In primul rand, birocratia. Daca se intenteaza un proces, desi e posibil ca pana acolo parintii sa intoarca foarte bine situatia in favoarea lor, iar copilul, pentru faptul ca a fugit de acasa, sa ajunga intr-o scoala de corectie, e cuvantul lui impotriva lor. Nu are nici o aparare, nu are unde merge, e mai mult ca sigur ca ii va fi mai rau daca va complica lucrurile in felul acesta. In plus, cine dumnezeu il apara intr-un proces? Avocatul Poporului, am auzit si eu de el, dar nu mi-e clar pe unde e si cu ce se ocupa.
Si atunci, intrebarea mea e: ce poate face, inafara de a suporta si a inghiti, asteptand intr-un final momentul in care va pleca din casa respectiva si va scapa pentru totdeauna de scandaluri, urlete si batai? Si el e doar un caz. Ce ne facem cu restul? El are totusi o varsta deja. Ce facem cu cei care sunt molestati din frageda pruncie? Ei ce sanse au, pentru a creste intr-un mediu normal si sanatos, daca ar fi apeleze la institutiile care se presupune ca ar apara drepturile copilului?
Nu cunosc mai deloc legile, nu e domeniul meu, dar fiind pusa si eu fata in fata cu anumite situatii din casa mea natala, am intrebat prin dreapta si prin stanga. Acestea au fost raspunsurile pe care le-am primit si eu. Iar solutia mea a fost cea mai proasta pentru mine, dar nu am avut alte variante.
Unde esti tu, PRO TV-ule? Sa te vad acum ce petitii mai faci. Sau asta nu e un caz extraordinar, care sa iti creasca rating-ul?
Asa ma gandeam si eu.
Vad ca inca ma iubiti, drajii mei, asa ca vreau sa pedepsesc intr-un mare stil pentru acest lucru. E o cerere cat se poate de simpla. Vreau sa imi enumerati minim 5 titluri de filme in care personajul principal evolueaza de unul singur, nu isi gaseste sufletul pereche pe parcurs, aia nu a murit si el acum nu isi aminteste de ea, el nu e casatorit si nici nu o va face prea curand (el, personajul, nu trebuie sa fie masculin, dar ma indoiesc ca exista muieri care mai raman singure), el nu e in cautari, pentru ca are altfel de preocupari. Ma rog, banuiesc ca v-ati prins si voi ce vreau.
Astept.
P.S. Fara animatii, va rog frumos. Me not likie.
Un tip, nu spui cine ca oricum nu e inca famous, deci nu aveti de unde sa il stiti, merge in Cora pentru a face niste cumparaturi. Din vorba in vorba, raion in raion, ajunge mereuas la raionul unde se vinde peste, mort, viu, feliat, cu oase sau fara.
Tipul nostru din poveste se opreste in fata unui acvariu, unde remarca un peste deosebit. Pestele, simtindu-se probabil observat, se opreste din activitatile sale zilnice si il fixeaza cu privirea pe tip. Tipul se uita in jur, sa vada daca mai sunt si altii sau daca nu vede bine ceea ce vede si continua sa il priveasca, tamp si stupefiat, pe domnul peste. Acesta il priveste, tipul ii raspunde si tot asa timp de un minut.
Dintr-o data BUM!! S-a intamplat cel mai ciudat lucru, mi-a povestit tipul, inca in soc, in urma acestei intamplari extrem de ciudate si dubioase. Satul probabil de privirile galese ce i se aruncau de dincolo de sticla, pestele isi face un avant extraordinar si sare din acvariu, drept la picioarele tipului.
Inca nu ne-am revenit de pe urma socului.
P.S. It really happened.
O tanti onorabila, aflata la respectabila varsta de cam 60 de ani si un pic, merge la farmacie intr-o zi sa cumpere medicamente pentru sotul ei. Venerabilul i-a pregatit o lista kilometrica, cu medicamente felurite, pentru afectiuni care si de care mai pacatoase. Din nefericire pentru tanti, nenea a uitat o litera intr-un punct crucial al acestei liste, dupa cum se va observa in urma vizitei rusinoase.
Ajunge tanti la farmacie si in necunostinta de cauza, ii intinde lista tinerei farmaciste. Aceasta merge in spate, cauta, aduce, mai cauta, mai aduce, medicamente pentru inima, plamani, creier, rinichi, ficat, circulatie, alte nebunii d-ale batranetii. Mai merge ea si mai cauta si la un moment dat, se intoarce cu 3 pachete mari de Durex. Putin socata de aceasta alegere, tinerica ii spune doamnei (in spatele acesteia se formase deja o coada consistenta) : ‘Dar doamna, acestea sunt prezervative!!’ In spate, se aud rasete, chicoteli, comentarii hilare si altele.Tanti noastra, tare rusinata, rosind, incearca sa se scoata si ea din incurcatura, dar publicul a fost starnit deja : ‘ Vai, doamne, nici n-am stiut. Barbatu asta al meu, e nebun la cap!!! Vai de mine! ‘
Ce l-a asteptat acasa pe onorabil e destul de usor de presupus si mai mult ca sigur includea tipete, reprosuri si un facalet.
Medicamentul in cauza se numea Diurex, dar venerabilul uitase i-ul crucial, care a pus-o intr-o mare incurcatura pe onorabila sa sotie.
Sau … cine stie?
Nah servus, fratilor. Botache iz back. Sort of. I shall only be back for good la primavara, dar asta e o alta poveste.
Sa va zic, dara. O fo misto. Am chefuit. Am dansat. Am vazut filme proaste. Am facut mult sex, din ala bun. M-am tuns si arat semi-bine, asa, cat de bine poti arata in anotimpul asta pacatos. O astenie de primavara, careva? Sau era melancolie? Ce mai conteaza…
Pe scurt, cam asta a fost vacanta mea. M-am hodinit, m-am uitat mult la teveu (recunosc, i have a thing for History and Discovery, as putea sta ore, zile, saptamani in sir lipita de ecran, cu nasul in documentare), n-am intrat pe net, mi-am luat mobil nou si blugi care chiar incap pe mine (am aflat ca am masura 32, care e una dintre cele mai mari pe care le gasiti prin magazine la articole feminine) si cam atat.
Acuma, despre blogul asta, io ce sa va mai spun? Oi scrie cand oi scrie. Sau cand oi avea ceva enteresant de zis. Sau cand ma va manca en fund. Sa videm. Pana una alta, acum sunt mai mult in pozitia de observator/cetitor, ca deh, a curs prea multa cerneala, uneori in van, pe aceste pagini ale mele. Oricum, ne-om mai discuta si om mai rade, cand o fi cazul. Pana atunci, va urez o zi cat mai placuta si chefutz!!
La mai multe revederi!
