You are currently browsing the monthly archive for iunie, 2007.
Am descoperit azi adevărul. Sunt dezamăgită, aşa cum veţi fi şi voi în câteva secunde. Zenobie al meu, fostul meu mai degrabă, nu era unic şi irepetabil. S-a înmulţit şi a făcut copii. Cam prin anii 40, probabil, s-a combinat cu o congelatoare (ăsta-i femininul de la congelator, nu?) şi au turnat o combină frigorifică Read the rest of this entry »
Atenţie mare, clujeni! Mi s-a adus azi la cunoştinţă un fapt tulburător, ce disturbă viaţa liniştită din urbea noastră perfectă.
Un nou infractor operează în cetatea noastră. Ariile ei de acţiune sunt centrul oraşului, mai exact zona dintre Central şi Sora. Va acosta pe oricine care poartă un portofel în mână sau arată ca şi cum ar avea bani de dat. Din moment ce nu îi cunoştem numele, Read the rest of this entry »
În timp ce mă mutam eu azi, mi-a venit o idee. Voi îmi ziceţi dacă e genială sau nu, pentru mine ar fi rezolvarea tuturor problemelor de acest gen pe care le am. Cum ar fi să putem închiria tipi, cu ora sau cu ziua? Pentru diverse activităţi precum cărat de bagaje, cărat de mobilă, oferit de complimente, sex, interlocutor pasiv şi multe multe multe altele? Timp de o zi, am avea bărbatul ideal. Stress free. Read the rest of this entry »
Azi mă mut. Nu am nici un chef să plec, dar trebe, trebe. Nu am nici un chef să mă acomodez într-o casă nouă, dar trebe, trebe. Şi nici nu am nimic de spus despre toată tărăşenia asta, dar vroiam doar să las ceva scris în care să menţionez ziua asta. Sunt puţin mai ciudată când vine vorba de păstrat chestii, şi amintiri şi…mă rog. Sunt eu ciudată pe de-a-ntregul, dar asta e partea a doua.
Nah, asta era tot ce vroiam să zic. Mă duc să fac restul bagajelor şi mă tot rog de cineva acolo sus în cer să îmi dea o idee despre cum o sa îmi car eu calculatorul de la etajul 3 până jos la taxi, pe tocuri. Nu are chef să vină careva să mă filmeze? It could get funny. I would laugh.
Anywayz, câteva zile s-ar putea să fiu fără net, dar nu-i bai. Mai iau o pauză, mai îmi odihnesc degetele, mai luaţi şi voi o pauză de la citit. Prea v-am obosit lately.
Vă ţuc,
Botache.
Şi dintr-o dată, mi se făcu scârbă de tot.
Mă scuzaţi pentru seriozitate, am să-mi revin.
Ladies, îl cheamă Mihai, duce lipsă, de prea multă vreme, după cum susţine el, are talente nebănuite şi necunoscute, menţiona că ar fi enciclopedist. *mulţimea freamătă prin sală*
Face-ţi-mi o favoare. Mereţi şi iubiţi-l cum ştiţi voi mai bine, nu de alta, dar vine la mine când mi-e lumea mai dragă şi mi se plânge că suferă intens în tăcere şi nimeni nu îl bagă în seamă.
Mulţumiri fetelor,
Vă pup,
Botache.
Cât de neîndemânatic/idiot/cretin/dobitoc tre sa fii ca să umpli toată podeaua bucătăriei cu ulei doar făcându-ţi o porţie de cartofi pai?
Şi cât de nesimţit trebuie să fii să o laşi aşa, zile întregi?
Da, frumuseţea aurie şi cartofii ei pai.
Oameni buni, înainte să îmi trimiteţi mailuri, hai să vă dau un set cu reguli. Să stabilim totuşi de la început o treabă, ca apoi să vă pot înjura pe faţă, fără ca voi să mai aveţi drept de apel. Ştiu, mă iubeşte fanii.
Anyway, REGULI! Fiţi pe fază!
1. Eu sunt specială. Read the rest of this entry »
Azi am aflat că sunt specială. Botache, a 9 a minune a lumii. După cum bine a spus dragul de Dragoş, voi păşi în analele istoriei. Cu mândrie.
Everybody wants a piece of me.
Presiunea să fie cu voi!*
Botache.
*presiunea de la duş, să fim bine înţeleşi
Am o nelămurire.
Di ce dau unii cretini muzica atât de tare încât să se audă în tot cartierul? Aş înţelege dacă ar fi chef, dar …e doar ora 8 şi e lumină încă afară. Fufele nu îşi dau hainele jos atât de repede, Read the rest of this entry »
Care mă ajută să comit o crimă? N-o să afle nimeni, nu vă faceţi griji. Găsim noi ceva metode geniale pentru a ascunde toată tărăşenia. Da, de frumuseţea aurie vorbesc. A devenit prea enervantă şi trebuie eliminată. Deci, care-i curajosul?
Okay, lăsând gluma la o parte, eu nu mai pot trăi cu tâmpita asta în casă. Eu trebuie să mă trezesc tare tare devreme dimineaţa şi ea vine şi îmi face scandal la ora 1 noaptea. Si continuă, şi după ce îi spun să keep it quiet.
I have a new job. Programul e bun, dar e devreme. Şi drumul e lung. But its okay, nu mă plâng. I can actually do something relevant now. That’s something.
Okay, deci cum rămâne cu cretina asta? Mă ajută careva? Nu mai pot trăi aşa. I even pay for this shit. Pfoai, mor de somn şi tre să plec. Incredibil. Nu mai sunt coerentă. Să vă amintiţi de mine din zilele mele bune. Ignoraţi corabia ce se scufundă.
Help?
Botache.
Am o întrebare arzătoare: voi credeţi că secretarele fac o şcoală specială, unde învaţă să fie cât mai acre şi mai scârboase? Sigur e un secret acolo, sau…mai e o variantă. S-au născut cu aceste aptitudini şi erau perfecte pentru job-ul ăsta. Oricum am lua-o, tăte îs aşa. Groaznice.
Da, am fost din nou la facultate. Read the rest of this entry »
Oameni buni, nu mă pricep la review-uri. Recunosc. A fost o meserie pe care am încercat-o odată, demult, însă am văzut că pur şi simplu nu e de mine. Aşa că nu am să încerc să fac din acest post un pretenţios review, ci am să vă spun pur şi simplu că i finally gave in Read the rest of this entry »
People!!! I am dating a trekkie!!! Do ya hear me????? A TREKKIE!!!!
Oh well, at least he’s hot.
You are The Moon
Hope, expectation, Bright promises.
The Moon is a card of magic and mystery - when prominent you know that nothing is as it seems, particularly when it concerns relationships. All logic is thrown out the window.
The Moon is all about visions and illusions, madness, genius and poetry. This is a card that has to do with sleep, and so with both dreams and nightmares. It is a scary card in that it warns that there might be hidden enemies, tricks and falsehoods. But it should also be remembered that this is a card of great creativity, of powerful magic, primal feelings and intuition. You may be going through a time of emotional and mental trial; if you have any past mental problems, you must be vigilant in taking your medication but avoid drugs or alcohol, as abuse of either will cause them irreparable damage. This time however, can also result in great creativity, psychic powers, visions and insight. You can and should trust your intuition.
What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.
Îmi plac prietenele mele. Serios, chiar sunt cele mai tari tipe care pot exista, cele mai bune prietene pe care un om le poate avea. Sunt deştepte, sunt frumoase, sunt slăbuţe şi au nişte sâni extraordinari, sunt brunete, roşcate sau portocalii, depinde cum le bate vântul şi sunt acolo când urlă Botache. Sunt perfecte. Atât de perfecte încât…. Read the rest of this entry »
Meh, oameni buni, am o problemă. Şi e mare. Şi din nou, CFR-ul e problema mea. Şi e mare. E o chestie de obraz, hai să îi zicem aşa. Să vă scriu un mic scenariu, ca să pricepeţi că cum stă treaba.
Să zicem că vă luaţi un belet de tren, da? Nu contează unde mergeţi, de ce, Read the rest of this entry »
Tre să vă dau un joc super tare! L-am descoperit acum 5 minute, datorită lui Dorin. E extraordinar. Cel mai tare si mai addictive joc pe care l-am jucat până acuma.
Enjoy!
Hint: Da, nu se întâmplă nimic. Yes, i know. Şi eu am înjurat.
Dacă tot suntem astăzi la episodul ‘Fun facts about Botache and her apartment’ , tre să vă mai vorbesc despre ceva. Scurt, aşa cum v-am obişnuit.
La mine în baie plouă. Nu mult, dar nici puţin, o umbrelă mai mult ca sigur ar rezolva rapid problema. Acuma întrebarea ce stă pe buzele tuturor e: de ce plouă la Botache în baie? Păi, Read the rest of this entry »
V-aţi oprit vreodată să vă gândiţi cât de important este curentul electric de fapt? Ce rol ocupă el în viaţa voastră? Şi de asemenea, ce consecinţe grave poate avea absenţa lui?
Că eu nu.
Ieri mă întorceam fericită şi uşoară ca o frunză în vânt, vorba cântecurilor, acasă, nerăbdătoare să mănânc ceva şi să lâncezesc puţin în faţa calculatorului. Planurile mele erau simple şi nepretenţioase, nu era nici o ofensă adusă zeilor printre ele, şi totuşi, Read the rest of this entry »
Într-o seară ca oricare alta, Botache se îndrepta către bucătărie, pentru a vâna ceva mâncărică. Caşcaval, şuncă, neşte roşii, light food, că cică vrem să slăbim şi e seară. Cu paşi înceţi, aproape târşâiţi, neobosita noastră amazoană se postează în faţa frigiderului, şi, cu o mână fermă şi puternică, de bărbat, deschide uşa.
STOP CADRU!
Ca paranteză, să vă explic puţin care e treaba cu frigiderul nostru.
Frigiderul nostru, pe numele său Zenobie, s-a născut în anul de graţie 1905. Read the rest of this entry »
Şi nu doar pe mine, ci şi pe voi toţi.
Sunt oripilată, dezgustată, nervoasă (din nou) şi …mama dracu!
Cum adică care e problema? De 1 iunie, care a fost din greşeală şi ziua pruncului (la mulţi ani, apropo, să vă crească) au scumpit trenul!!! Pricepeţi? Din nou, mă, din nou! Şi iar dau/dăm bani prea mulţi pentru condiţii execrabile. Era mult şi cât era înainte. Mama dracu.
*pleacă de la calculator, bombănind şi înjurând ţopârlanii*
Meh, deci nu pot să cred. Mă duc eu azi la bancomat să scot ultimii bani pe care îi mai aveam. Puţini bineînţeles, că doar sunt student şi de abia am bani de ţigări, fir-ar ele a dracu, că scumpe mai îs. Şi nah, vreau eu să scot suma acea infirmă de lei pe care ştiam că o am. Bag cardul, scriu pin-ul, blablabla şi apoi… Read the rest of this entry »
Ia mereţi de vizitaţi un blog mai deştept ca al meu (deh, el e bărbat, se ştie că muierile nu sunt chiar aşa de tari în clanţă).
Să vă zic de ce?
Pentru că monitorul meu e cel mai tare din parcare! Luminiţa îi pâlpâie şi pe măsură ce luminiţa îşi face de cap, imaginea dansează şi ea, în acelaşi ritm! E nebunie la mine pe ecran, fraţilor! Zboară ferestrele când în stânga, când pe diagonală. În curând va trebui să fug şi eu după ele ca să pot citi ce mama dracu mai vrea lumea de la mine.
Dar totuşi, SUNT cea mai tare din parcare. Monitor ca al meu nu mai are nimenea!
Făcând-haz-de-necaz,
Botache, cu urări călduroase.
Vreau să mulţumesc pe această cale publică, şi da, ştiu că mă repet, celui mai devotat fan al meu, care mă caută pe gugăl în disperare, folosind o combinaţie magică de cuvinte, şi nu ştiu cum mama dracu se face, dar mă şi găseşte. Da, e vorba de cel Read the rest of this entry »
E luni. E soare afară, e cald, e frumos, Botache se întoarce nervoasă acasă. Tocmai a ieşit de la muncă, se explică. Pe drum, Rafael o mai consolează şi parcă parcă îşi mai revine.
Într-un final ajunge. În faţa uşii, introduce cheia, se învârte în gol, încă o înjurătură. Câteva minute şi 3 înjurături mai târziu, tipa/tipul noastră/nostru intră mândră şi mulţumită în casă. În drumul spre camera ei, trece pe lângă bucătărie. Acolo se află, ca de obicei, minunata, superba, monumentala, extraordinara colegă de apartament, al cărui nume nu îl putem pronunţa, deoarece la soare te puteai holba, Read the rest of this entry »
