You are currently browsing the monthly archive for aprilie, 2007.
Misterioase şi întortocheate mai sunt căile Domnului. Sau cel puţin aşa ni se spune. Unii dintre noi nu credem asemenea prostii, până câââââââââââââââââââââââând….
Mă uitam şi eu azi liniştită pe la blog stats-urile mele, că deh, sunt plictisită şi nu am o viaţă (nu, nu am remediat acest lucru, începe chiar să îmi placă) şi ce mi-e dat să văd? La secţiunea ‘terms people used to find your blog’ găsesc minunăţii gen : ‘hai ma nu te mai uita’, ‘fete care plang’ şi cireaşa de pe tort, preferata mea, cea care mi-a transmis un râs isteric, ‘vreau o curva in noaptea asta pe gratis’. Poate să îmi explice şi mie cineva treaba asta?
Nah, până vine careva cu o explicaţie plauzibilă, pe mine mă găsiţi aici râzând ca proasta.
Pusi.
Botache
Pi. Es. E pe bune faza, fraţilor.
Dacă m-ar pune cineva în acest moment să îmi rezum scurta perioadă petrecută în Cluj, mai mult ca sigur i l-aş prezenta pe Rafael, să îi cânte o piesă binecunoscută de mai toată lumea, a celor de la Rolling Stones (da, ăia care îs pe moarte şi s-au gândit în ultimele lor momente să vină să concerteze şi prin România, că deh, de ce ţi-e frică, tot nu scapi) I can’t get no satisfaction. M-am mai lamentat eu că viaţa de student e sublimă, minunată şi epocală, doar că lipseşte cu desăvârşire, Read the rest of this entry »
Mare dilemă mare în această seară, dragi cititori. Am fost la teatru. Mă întreb şi eu acum sincer de ce, dar nu mai contează, faptul e consumat. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îmi displace teatrul, atunci când el e o formă a artei, însă când devine o chestie grotească, a cărui scop e doar să mă şocheze, pe mine ca spectator, mă dezgustă şi mă face să îmi pun tot mai des întâlnita întrebare: care e dom`le diferenţa dintre artă şi dejecţie? Până la urmă, sigur, devine o chestie ce ţine strict de interpretarea personală, dar trebuie să existe tabere formate din diverse opinii ce corespund, mai mult sau mai puţin.
Cu aceste gânduri în minte, vreau să vă povestesc puţin despre Purificare ( nu am link direct, dar o găsiţi pe acolo, dacă aveţi chef de căutat), un “spectacol devenit cult aici la noi, la Cluj” cum ţinea regizorul să ne informeze la începutul piesei. Cred că oricât de mult m-aş chinui, nu aş putea să îi aduc nici o laudă. Nici pentru regie, nici pentru actori, nici pentru subiect, nici pentru mesaj. Pentru că au fost sub orice critică toate acestea. Nu sunt eu cine ştie ce mare critic de teatru Read the rest of this entry »
Ştiu că sunt cam întârziată *flutură timid din gene*, dar am descoperit şi eu într-un final lumina. În caz că vă întrebaţi da, citesc Dune. *râsete, hulituri, strigăte pe fundal*
Nici mie nu îmi vine să cred, dar îmi place la nebunie. În general ( nu daţi cu piatra, că am ţintă bună) nu ageez această parte a literaturii, numită fantasy, pentru că mă exasperează denumirile, personajele şi faptul că mă transpun într-o altă lume, care chiar dacă într-un final e tot aceeaşi, doar pusă într-o altă lumină, Read the rest of this entry »
Ceva arădeni prin public astăzi? Cineva? Oricine? Nu? Buuuuuuuun.
De fiecare dată când sunt întrebată, prin Cluj, pe net, sau pe la mama dracu, cam unde am eu rădăcinile, răspund, mai mult ca sigur, “undeva într-un cătun în vestul ţării”. Chestia e că, cu toate că iau eu la mişto oraşul ăsta nenorocit, cu fiecare ocazie pe care o prind, pe undeva pe fundal, în mintea mea, mă gândesc: măi, nu e chiar aşa, totuşi, există altele mult mai rele. Şi pe deasupra, Aradul e chiar curaaaaaaaat şi micuţ şi cochet şi are şi clădiri atât de frumoaaaaaaase…etc. etc. etc. Bullshit. Read the rest of this entry »
Drajii mei cititori, 1 sau 2, câţi mai sunteţi pe acolo, trebuie să vă dau o veste. După cum bine ştiţi, viaţa mea de student e de căcat, nu ne place, vrem altceva, vrem să lâncezim toată ziua şi să ne plângem de milă, dar nu avem voie, pentru că …Nu ştiu de ce, dar nu avem voie. Neinteresant, neimportant, nu ne pasă, nu contează. Bucurii însă mai există, iar acest blog este unul ce propovăduieşte speranţa şi arată că bucuria se ascunde cu adevărat în lucrurile mici. Sau am băut eu prea mult vin. Paştele ăsta…trăznet, frate, trăznet. Dar să nu deviem de la subiect. Vreau să vă spun o povestioară.
Recent, dragul meu Dorin Read the rest of this entry »
